| Denumirea |
Biserica armeano - gregoriană "Sf. Axentie" (Sf. Oxen) |
| Denumire alternativă |
Mănăstirea armeano-gregoriană Zamca |
| Parohia |
Parohia armeano-gregoriană Zamca |
| Datare |
1551
|
| Tip |
Biserică |
| Cultul |
armeano-gregorian |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Suceava |
| Localitate |
SUCEAVA |
| Adresa |
str. Zamca |
| Cod oficial LMI 2004 |
SV-II-m-A-05485 |
| Descriere |
Biserica a fost înălţată de bogătaşul Agopşa al cărui mormânt se află în incinta bisericii, chiliile făcute în sec. al XIX-lea. Biserica este de plan dreptunghiular, cu turlă pe naos şi se compune din pronaos şi naosul cu altarul deschis. Trecerea dintre cele două încăperi se face printr-o uşă în zid. Intrarea în biserică se poate face şi pe latura de V în pronaos şi pe latura de N, direct în naos. În exterior se văd urmele uneor decoraţii din cărămidă colorată, smălţuită. Elementele de arhitectură ale bisericii aparţin secolului XVI – XVII, pe alocuri fiind folosite elemente mai vechi. Uşa exterioară de pe latura de V are ca lintel o veche piatră. Nu se cunosc precis forma originală şi fazele succesive ale transformărilor, însă, după unele detalii, se pare că biserica din 1551 a fost distrusă (nu se ştie dacă în totalitate) şi că actuala biserică se află pe fundaţiile celei vechi. Această presupunere este cu atât mai plauzibilă, cu cât celelalte construcţii ale mânăstirii sunt din sec. al XVII-lea şi arată, deci, o activitate constructivă aici, în acest secol.
Biserica este construită din piatră şi cărămidă, iar învelişul este din tablă. Acoperirea se face cu bolţi si cupole. In interiorul bisericii se observă urma de pictură, mai ales în dreptul unei ferestre, spre S, acoperite, însă, de tencuieli ulterioare. Paraclisul face parte din ansamblul Mânăstirii Zamca, împreună cu clopotniţa şi zidul de incintă. Paraclisul de iarnă al Mânăstirii Zamca este situat deasupra întrării, pe latura de vest. Asupra datei de construcţie, Polok şi Resmstorfer cred că poate fi sec al XV-lea, bazându-se pe prezenţa cărămizii smălţuite, alţi istorici consideră, însă, că acest lucru nu este suficient pentru precizarea secolului. Prezenţa brâului asemănător unei frânghii, ce decorează paraclisul la exterior, şi care este prezent pentru prima oară la Dragomirna, este un indiciu pentru datarea de secol XVII. Paraclisul de iarnă se află la etaj, deasupra intrării, fiind străjuit de-o parte şi de alta de zidul gros de apărare întărit cu contraforţi. Apare evident faptul că, în întregul ei, clădirea nu este omogenă,fiind compusă din construcţii deosebite, alipite, însă numai la părţile superioare.
Monumentul este construit din piatră şi cărămidă şi are deasupra o turlă. La exterior sunt vizibile urmele unor decoraţii din cărămidă smălţuită, precum şi orificiile oalelor de rezonanţă, la baza bolţii de la intrare. Învelişul este din şindrilă.
Se păstrează urme de pictură în frescă (1963). Există elemente de sculptură la turlă, un brâu în formă de frânghie, în jurul paraclisului, precum şi la ancadramentele de la uşi şi de la ferestre. Beneficiar: Comunitatea armeană - Suceava |
