Denumirea |
Mănăstirea Golia |
Parohia |
Parohia Mănăstirii Golia |
Datare |
1652-1660, rep. 1838, 1947 - 1948 CMI
|
Tip |
Mănăstire |
Cultul |
ortodox |
Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
Judeţ |
Iaşi |
Localitate |
IAŞI |
Adresa |
str. Cuza Vodă 51 |
Protopopiat |
Protopopiatul Iaşi I |
Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Iaşilor |
Mitropolie |
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
Cod oficial LMI 2004 |
IS-II-m-A-03852 |
Descriere |
Mănăstirea Golia este ctitorie a marelui logofăt Ioan Golia, ridicată în secolul al XVI-lea. Voievodul Vasile Lupu intervine în structura ei între anii 1650-1653 şi terminată de fiul său, Ştefăniţă Vodă. Mănăstirea este înconjurată de un zid înalt, prevăzut la colţuri cu turle ridicate in 1667 si un turn-clopotniţa refăcut la 1900. Turnul Goliei are o înălţime de 30 metri, cca. 120 de trepte. Cu baza pătrata de 5 metri pe laturi, un parter, două caturi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară şi terase, turnul este unul dintre simbolurile Iaşilor. În prezent, turnul Goliei rămâne unul dintre locurile privilegiate de unde pelerinul poate contempla "oraşul celor şapte coline". Între 1943 - 1947 la Golia, au avut loc lucrări de restaurare, biserica mănăstirii fiind redeschisa după această dată. În 1955, în două încăperi de pe latura de est a incintei, a fost inaugurat Muzeul “Creangă”, cu materiale documentare privind marele scriitor care a fost diacon al bisericii mănăstirii. Mănăstirea Golia, "mare minune si podoabă a oraşului Iaşi", închinată mănăstirii atonite Vatoped, a fost condusă mai ales de egumeni greci. Între ei, doi mitropoliţi: Gherasim de Sevastia, amintit la 1761 cu rang imediat după mitropolitul ţării, si Grigorie de Irinopoleos in sec. al XIX-lea. După arderea curţilor domneşti, în 1786, a devenit chiar reşedinţa mitropolitană, Gavril Calimachi mutându-se aici, unde a şi murit. Martora a unor evenimente de epocă, între care aducerea cneazului Potemkin la 1791 ale cărui "viscere" au fost îngropate in biserica, sau slujba de înmormântare a primului domn pământean, după domnitorii fanarioţi, Ioan Sandu Sturdza la 1842. Căzută în ruină după secularizare (1863), mănăstirea a fost închisă între 1900-1947, devenind apoi biserică parohială până în 1992, când şi-a recăpătat destinaţia străveche. Înzestrata cu multe proprietăţi de-a lungul timpului, în 1822 n-a lipsit mult să devină un centru cultural, propunerea mitropolitului Veniamin Costachi de a se înfiinţa în incinta mănăstirii o şcoală nerealizându-se. Acest deziderat cultural are azi, în timpul păstoriei I.P.S. Mitropolit Daniel, mai mari sorti de izbânda, căci astăzi mănăstirea găzduieşte Institutul Cultural Misionar Trinitas, urmărindu-se astfel o întărire a comuniunii între tradiţia rugăciunii şi cultura românească. |
Clerici |
Stareţ-Arhimandrit Danciu Vitalie; Monah Vlădica Iustinian
|