| Denumirea |
Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" |
| Denumire alternativă |
Biserica Mare |
| Parohia |
Parohia Mănăstirii Secu |
| Datare |
1602-1605, adăugiri şi transf. 1966-1973
|
| Tip |
Biserică |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Neamţ |
| Localitate |
VÂNĂTORI-NEAMŢ |
| Comuna |
VÂNĂTORI-NEAMŢ |
| Protopopiat |
Protopopiatul Tg. Neamţ |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Iaşilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Cod oficial LMI 2004 |
NT-II-a-A-10735 |
| Descriere |
Biserica a fost construită între 1602-1605 de Nestor Ureche si cneaghina Mitrofana. Pictura refăcută în 1850. Restaurare D.M.I. între 1968-1977. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Ieromonahului Vasian a înălţat o bisericuta din lemn si cateva chilii in Poiana Secului. In jurul anului 1560, schitul a fost reinnoit si extins de catre un calugar cu numele Zosim. In 1602, in apropierea vechiului schit s-a construit un lacas nou, de catre Nestor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche. Biserica, cu hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" (29 august), are arhitectura interioara specifica stilului moldovenesc, dar in exterior capata infatisarea stilului muntenesc, exceptie facand turla de pe naos. Fatada este lipsita de contraforturi si este impartita in doua campuri de un brau clasic muntenesc, format din doua randuri de caramizi, asezate piezis, in forma de zimti. Pictura interioara, in stilul Renasterii, dateaza din anul 1850. Catapeteasma a fost sculptata in stil baroc si este poleita cu aur. Pe iconostas, icoana Maicii Domnului are o deosebita valoare istorico-artistica, facand parte din catapeteasma paraclisului din Cetatea Neamt (St. Bals, 1966). In interior sunt mormintele ctitorilor, iar in exterior, al mitropolitului Varlaam, fost ucenic si egumen la aceasta manastire, eminenta personalitate culturala, care a tiparit la Iasi in 1643 "Cazania", cunoscuta si sub titlul "Carte romaneasca de invatatura". Este prima carte scrisa in limba romana, care a contribuit la consolidarea limbii literare. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetăţii Neamţului, pe valea Pârâului Secu, se aşează un grup de sihaştri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamţ, schitul cu acelaşi nume: Schitul lui Zosima. Domnitorul Petru Rareş (1527-1546) a clădit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului mănăstirii. Schitul a fost îngrădit cu zid de piatră în anul 1550 de către Doamna Elena, soţia voievodului, şi de fiii săi. Din acest zid se mai păstrează astăzi o mică parte, la intrarea în mănăstire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, în urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare în schit şi clopotniţa acestuia. Acelaşi domnitor, Petru Rareş, în prima lui domnie, a întărit stăpânirea asupra pământurilor ce aparţineau moşiei Cetăţii Neamţului, dăruindu-le călugărilor de pe valea Pârâului Secu. Episcopul Melchisedec Ştefănescu, vorbind despre începuturile Mănăstirii Secu, aminteşte că până în anul 1910, pe zidul clopotniţei din mănăstire, în nişa unde se află acum o frescă cu Sf. Ioan Botezătorul, se găsea pisania originală de la biserica construită de Voievodul Petru Rareş, pisanie care s-a deteriorat din cauza asprimii vremurilor. În vremea voievozilor Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561 şi 1564-1568), Petru Şchiopu (1574-1579 şi 1581-1591) şi Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeşte câteva danii spre folosinţa şi întreţinerea călugărilor sihaştri din aceste locuri. Spre sfârşitul veacului al XVI-lea, Schitul lui Zosima cunoaşte o dezvoltare deosebită, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adaugă acum danii şi confirmări domneşti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit în pricinile de vecinătate cu mai vechii şi puternicii călugări de la Mănăstirea Neamţ. În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Ţării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soţia sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în forma de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, căreia i-au fixat hramul "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", sărbătorit în fiecare an la data de 29 august. Nestor Ureche ajunsese în rândurile celor dintâi boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movilă, prin bogăţia casei sale, către care se îndreptau veniturile a peste 70 de sate, dar şi prin isteţimea minţii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecător principal al ţării şi "mai marele curţii domneşti". Marele boier a înzestrat această ctitorie cu odoare, cărţi şi moşii, aşa cum erau înzestrate toate mănăstirile domneşti în vremea voievodului Ieremia Movilă. Pe atunci în scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movilă, fratele voievodului, egumen la Mănăstirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei. După obicei, şi la Secu numele ctitorului este menţionat în pisania aşezată pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originală scrisă frumos în limba slavonă, a cărei traducere o redăm mai jos: "Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi cu ale tuturor sfinţilor, cu bunăvoinţa şi îngăduinţa dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movilă Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei şi a de Dumnezeu dăruiţilor săi fii Io Constantin şi Alexandru Voievod şi cu a celuilalt frate al său Simeon Movilă Voievod şi a copiilor săi; şi cu binecuvântarea fratelui domniei lor Preasfinţitului Gheorghe Moghilă, Mitropolitul Sucevei, cu bună râvna dumnezeiască şi cu adevărată avere de la Dumnezeu dăruită a adevăraţilor ctitori, s-au făcut acest locaş dumnezeiesc şi s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Înalt, în numele Sfântului Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul lui Hristos Ioan şi a cinstitei lui tăieri, de smeritul şi mult greşitul şi nevrednicul rob al Stăpânului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Ţării de Jos şi de Doamna lui Mitrofana şi de copiii lui: Vasile şi Grigore şi de alţi de Dumnezeu dăruiţi copii ai lor. Sfinţilor părinţi petrecători din acest sfânt locaş ca să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru noi mult greşiţii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana şi pentru tot neamul lor şi pentru iertarea păcatelor lor în vecii vecilor. Amin. "Şi s-au început a se zidi la anul 7110 (1602, n.n.), iunie 7, şi s-a isprăvit în acelaşi an, octombrie 5." |
| Clerici |
Arhimandrit-Stareţ Amariei Vichentie; Monah-Responsabil patrimoniu Câmpanu Iustin (Iulian-Adrian); Monah-Ghid Sturzu Cleopa (Viorel-Dumitru)
|
|
