| Descriere |
Mănăstirea Văratec este situată într-o mică depresiune de la poalele munţilor, adăpostită de culmea Dealul Mare, la o altitudine care nu depăşeşte 460 m. Expunerea sud-estica ii asigura o buna insorire tot timpul anului, ceea ce il determina pe scriitorul Calistrat Hogaş sa aprecieze ca "natura a tiparit aici o dulce si primavaratica sarutare pe sanul muntilor". La intrarea in manastire ne intampina turnul clopotnitei, prin bolta caruia se patrunde in incinta. In curtea interioara domneste peste tot curatenia, cladirile bine intretinute fiind impodobite cu ghivece de flori. Biserica Manastirii Varatec, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" (15 august), dateaza din anul 1785, cand maica Olimpiada, venita de la Manastirea Topolita, a pus bazele acestui asezamant monahal. Prima constructie a fost din lemn, in anii 1808-1812 ridicandu-se pe locul celei vechi biserica din piatra si caramida de astazi, impreuna cu zidurile incintei, care-i dau aspect de cetate. Arhitectura imbina elementele traditionale stilului moldovenesc cu unele elemente arhitecturale patrunse in Moldova la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea, biserica fiind in forma de nava, cu doua turle cilindrice al caror acoperis are forma de clopot, particularitate care o deosebste de alte constructii similare. Distincte sunt si cele doua pridvoruri circulare, dispuse pe laturi. Pictura din interior, terminata in 1841 si refacuta in 1882, este in stil neobizantin, iar catapeteasma este sculptata in lemn de tisa si suflata cu aur. Manastirea Varatec este bogata in obiecte de valoare istorica si artistica, primind numeroase danii de la domnitori si boieri. In 1857, Manastirea Varatec "avea 4 biserici cu 17 clopote, 300 de chilii si 700 de calugarite, 12 mosii si un venit de 13.000 galbeni". (C. Matasa, 1929). Ecaterina Bals, sotia generalului Theodor Bals, fost caimacam al Moldovei si fiica sa, Safta Brancoveanu, au lasat manastirii averile lor. De aceea, pe latura de rasarit a bisericii, s-a ridicat o statuie din bronz, realizata de sculptorul Ion Jalea, reprezentand-o pe Safta Brancoveanu. Permanent sprijinită de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detaşează mitropoliţii Veniamin Costache, Iosif Naniescu şi Pimen Georgescu, Mănăstirea Văratic s-a dezvoltat rapid ca un "mare stup duhovnicesc", constituind un model pentru alte mănăstiri de călugăriţe din ţară, dar şi un important factor de cultură pentru locuitorii satelor din zonă. Încă din 1860 s-a înfiinţat în satul Văratic o şcoală sătească mixtă, la care a funcţionat ca profesor "iconomul" Gheorghe Cheşcu şi ale cărei nevoi materiale erau acoperite de mănăstire. La sfârşitul aceluiaşi an s-a constituit şi Şcoala primară de fete condusă de profesoara Nastasia Agapi şi care avea ca "sediu" trapeza mănăstirii. La 1 septembrie 1911 s-a constituit "Şcoala de adulte", frecventată de călugăriţele cu vârsta sub 50 de ani, care nu au absolvit clasele primare şi care a funcţionat până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În paralel cu aceste şcoli de pregătire generală s-au organizat şi alte forme de învăţământ, care aveau ca scop pregătirea bisericească a călugăriţelor: şcoli de muzică bisericească psaltică şi liniară, şcoală monahală, seminarul monahal pentru călugăriţe etc. O deosebită atenţie au acordat stareţele mănăstirii pregătirii profesionale a monahiilor, creându-se mai multe ateliere-şcoală ale căror "produse" erau căutate în întreaga Moldovă pentru calităţile lor artistice cu totul deosebite. În noiembrie 1940 funcţionau la Mănăstirea Văratic următoarele ateliere: broderie bisericească şi legătorie de cărţi, covoare, tricotaj, ţesut pânză, pictură bisericească şi artă decorativă, majoritatea acestora menţinându-se şi în prezent. Multe călugăriţe au devenit vestite pentru priceperea lor, fiind trimise ca specialiste în alte aşezăminte monahale sau instituţii de învăţământ din ţară. Mănăstirea Văratic constituia o prezenţă unanim apreciată la cele mai importante expoziţii naţionale, fiind invitate să participe la Expoziţia Universală din 1867 de la Paris şi la Expoziţia internaţională de industrie casnică de la Viena din anul 1910. Mănăstirea Văratic păstrează un valoros patrimoniu cultural-artistic şi istoric, alcătuit dintr-un mare număr de hrisoave autentice, acte de danie şi de întărire, obiecte de cult din metal preţios, icoane vechi, broderii, covoare şi veşminte preoţeşti, multe dintre acestea fiind expuse în Colecţia Muzeală constituită aici din anul 1960. Printre componentele de marcă ale acestui tezaur de spiritualitate românească se numără, fără îndoială, icoanele din secolul al XV-lea de la Mănăstirea Râşca şi cele din veacurile XVI-XVII de la Văleni - Piatra-Neamţ şi Topoliţa, crucea din lemn de chiparos făcută în 1596 şi crucea de procesiune din lemn de măslin donată în 1852 de Gheorghe şi Maria Hermeziu, potirul din argint aurit dăruit în 1840 de Safta Brâncoveanu, Epitaful lucrat în fir de aur şi argint de Smaranda Niculce în 1798, Evangheliarul grec tipărit la Veneţia în 1811 şi Evanghelia cea mare tipărită la Mănăstirea Neamţ în 1821, ambele ferecate în argint aurit şi împodobite cu icoane emailate. Mănăstirea Văratec a fost ridicată pe urmele unei biserici de lemn de la 1785, în 1808 a apărut şI o biserică de piatră. La ora actuală mănăstirea are 3 biserici vechi de sec. XIX care au fost restaurate în 2004, 180 de case monahale şI o clădire nouă. Complexul monahal Văratec se întinde pe 70 ha, iar din punct de vedere istoric prezintă pisanii şI lespezi funerare, există 3 preoţi slujitori. |
