| Descriere |
La mica distanta de Tg. Neamt si la circa 7 km de DN 15 C (ramificatia se deschide in dreptul km 38.8) se afla manastirea Agapia la o altitudine de 480 m. Complexul manastiresc cuprinde de fapt 2 cladiri: Agapia veche , ridicata de Petru Schiopul in 1585 si Agapia Noua, zidita de fratele domnitorului Vasile Lupu, hatmanul Gavril in 1642 si refacuta de domnitorul Sutu dupa incendiul din 1821. Aceasta ultima biserica al carei stil imbina caracteristici ale stilului bizantin, este o veritabila bijuterie arhitecturala. Biserica din incinta a fost construita din piatra si caramida dupa un plan arhitectural treflat, asemanator Bisericii "Trei Ierarhi" din Iasi, cu turla pe naos, de catre arhitectul Ionasc (Enache) Ctisi, Constantinopolitanul (arhitect de curte al lui Vasile Lupu), cu cheltuiala Hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu si a sotiei sale, Liliana, in perioada anilor 1642-1644. In anii urmatori, s-a construit zidul de incinta, cu chilii etajate si turnul clopotnita, prin portalul caruia se patrunde in manastire. Sfintirea a avut loc la 12 septembrie 1647, fiind oficiata de mitropolitul Varlaam al Moldovei, inconjurat de un mare sobor de preoti si calugari, la care a participat si domnitorul Vasile Lupu, cu toata boierimea Moldovei. Pentru ziua sfintirii, hatmanul Gavriil impreuna cu Cneaghina Liliana a comandat si a donat bisericii o evanghelie scrisa pe pergament si impodobita cu frumoase miniaturi cu portretele evanghelistilor, de catrevestitul copist Ivanco, de la Episcopia Radautilor, monah provenit de la Manastirea Putna. Ctitorii au mai daruit noului lor asezamant si o frumoasa cruce cu opt brate, sculptata in miniatura, cu cele douasprezece praznice mari de peste an, imbracata in argint aurit, filigranat. Evanghelia imbracata in ferecaturi de aur si crucea ctitoreasca, impreuna cu alte obiecte vechi si de valoare provenite de la Manastirea Agapia, se pastreaza la Muzeul de Arta, sectia Arta Medievala, din Bucuresti. Marea importanta artistica, a acestei biserici consta in aceea ca a a fost zugravita de marele pictor roman , Nicolae Grigorescu intre anii 1858-1860. Desi apartine perioadei de tinerete (inainte ca Grigorescu sa fi intrepins calatoria la Paris) pictura de la Agapia cuprinde multe elemente deosebit de valoroase care dezvaluie marele talent al pictorului. "Intrarea in Ierusalim", "Fecioara cu pruncul" "portretul Sfantului Gheorghe" cel al "Prorocului Danila" (care de fapt este un autoportret) sunt si cateva dintre cele mai valoroase creatii ale lui Grigorescu din aceasta manastire. În incinta manastirii, se afla un muzeu, care contine o serie de picturi ale lui Grigorescu, precum si unele obiecte din secolele XVI-XVII. de asemenea pot fi vazute fotografiile catorva din personaliatile marcante ale culturii romanesti, care au vizitat cu diferite ocazii manastirea Agapia. După cum se cunoaşte, valoarea deosebită şi faima Mănăstirii Agapia îşi are obârşia în acea minunată pictură executată în anii 1858-1861 de către Nicolae Grigorescu. Deşi avea numai 20 de ani când a început să zugrăvească interiorul bisericii de la Agapia, "Meşterul Nicu" încheie aici în mod strălucit o întreagă etapă din activitatea sa artistică, lăsând posterităţii o adevărată capodoperă a picturii religioase din secolul al XIX-lea. Lucrând în stil neoclasic, Nicolae Grigorescu aduce totuşi o serie de elemente novatoare izvorâte din propria concepţie despre artă, din realităţile locale, dar şi din marile opere ale titanilor Renaşterii: Rafael, Leonardo Da Vinci, Tizian etc. În icoanele din catapeteasmă, dar mai ales în portretele şi compoziţiile murale, domină un puternic suflu de realism şi de viaţă, de autenticitate şi de mişcare, pe care numai temperamentul şi geniul acestui mare artist îl puteau ridica până la calitatea de atribut al valorii perene. Îngerul părăsindu-l pe Tobie, inspirată din Rembrandt şi pictată în partea superioară a zidului dintre pridvor şi pronaos, Punerea în Mormânt a Mântuitorului, executată după Tizian pe arcul dintre pronaos şi naos, Cina cea de taină din catapeteasmă, Sfânta Treime din bolta pronaosului, Ruga în Grădina Ghetsimani, Iisus ducându-şi Crucea spre Golgota, Ieremia plângând ruinele Ierusalimului sunt doar câteva dintre numeroasele zugrăveli de la Agapia care uimesc prin expresivitatea lor şi care apar constant în enumerarea celor mai valoroase lucrări realizate în arta noastră plastică din secolul trecut. Pe zidurile de nord şi de sud ale naosului, în apropierea absidelor laterale, Nicolae Grigorescu a zugrăvit două portrete de mari proporţii, cele ale Sfinţilor Teodor şi Eustaţiu, sfinţi militari - unul roman şi celălalt dac - simboluri vii şi cu o mare forţă sugestivă, ale obârşiei poporului nostru. Considerăm însă că nici o compoziţie nu reuşeşte să pună în evidenţă geniul şi gândirea artistică a lui Nicolae Grigorescu aşa cum o face Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, o scenă monumentală ce domină peretele sudic al pronaosului. Este o compoziţie de mari proporţii la care pictorul a fost nevoit să construiască o arhitectură specifică scenei. Această scenă cu multe personaje, impresionează prin plasticitatea expresiilor şi caracterul distins al multor personaje, precum şi abundenţa de lumină şi transparenţa mediului aerian, care-i dă acestei scene un efect artistic excepţional - Ciucanu Eustochia. Pictura lui Nicolae Grigorescu constituie, fără îndoială, o nepreţuită podoabă a mănăstirii şi nu este nici o exagerare în cuvintele lui Mihail Kogălniceanu care aprecia că ... prin bogăţia compoziţiei, adevărul şi vivacitatea coloritului lor, tablourile de la Agapia formează pentru Moldova o adevărată galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admiraţia românilor şi stima străinului cunoscător care ar călători prin acele îndepărtate locuri. Referindu-se la momentul sfinţirii şi la valoarea picturii de la Agapia, Alexandru Vlahuţă scria şi el: După trei ani, Agapia în sărbătoare îşi sfinţea podoaba de care cu drept cuvânt se putea mândri. Din câte biserici avem în ţară nici una nu închide o aşa de aleasă comoară artistică, atâta bogăţie de viaţă cerească, exprimată aşa de frumos, aşa de curat şi cu atâta putere... Parcă nu mai este de mână omenească ! Aşa se minunau maicile clătinând din cap. Acolo rămâne un muzeu şi o şcoală de pictură bisericească. Mănăstirea Agapia păstrează, în pofida zbuciumatei sale istorii, un valoros patrimoniu cultural-artistic. Broderii de o rară frumuseţe şi numeroase covoare executate în atelierele mănăstirii, icoane aparţinând "şcolii" de la Văleni-Piatra Neamţ sau realizate de Nicolae Grigorescu în timpul şederii sale la Agapia, manuscrise, cărţi vechi şi obiecte de cult care, pe lângă valoarea lor intrinsecă etalează şi deosebite calităţi artistice, alcătuiesc un adevărat tezaur ce poate fi admirat în Muzeul mănăstirii, muzeu constituit în 1927 din iniţiativa profesorului şi istoricului de artă I.D. Ştefănescu (ginerele lui Alexandru Vlahuţă), a cărui arhivă şi corespondenţă s-a păstrat de asemenea la Agapia, aflându-se astăzi la Arhivele Statului din Piatra Neamţ. Din cele 29 de lucrări originale ce poartă semnătura lui Nicolae Grigorescu se detaşează icoana de probă pe baza căreia pictorul a obţinut contractul de zugrăvire a mănăstirii, cea a Maicii Domnului, inspirată după Madona Sixtină a lui Rafael, portretul Mitropolitului Sofronie Miclescu şi compoziţia Iisus pe Golgota, dăruită stareţei Tavefta Ursache în semn de omagiu. Tot aici se păstrează trei registre complete dintr-o catapeteasmă din secolul al XVII-lea care au aparţinut vechii biserici de la Agapia din Deal, o icoană din 1603 cu Iisus Pantocrator, operă a Mitropolitului Anastasie Crimca, trei icoane ce provin din prima catapeteasmă a Bisericii "Sf. Voievozi" şi alte şase icoane cu rame aurite, din secolul al XVIII-lea, aduse din paraclisul Mănăstirii Bisericani. Dintre celelalte obiecte aflate în patrimoniul mănăstirii reţin atenţia cele patru Evanghelii tipărite la Mănăstirea Neamţ în 1821 şi îmbrăcate în superbe ferecături de argint aurit, Evanghelia dăruită în 1813 de Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, Panaghiarul de argint aurit din 1514 pe care Alexandru Lăpuşneanu l-a dăruit Mănăstirii Pângăraţi şi crucea îmbrăcată în argint aurit, cu o bucată din sfântul Lemn al Crucii Mântuitorului, dăruită în secolul trecut de Patriarhul Chiril al Ierusalimului. O lucrare foarte veche şi de mare valoare artistică este icoana Maicii Domnului aflată în strana din biserica mare, considerată a face parte din categoria celebrelor icoane de la mănăstirea Bistriţa şi Neamţ. După cât se cunoaşte, această icoană ar fi fost dăruită Mănăstirii Boiştea de către ctitorul acesteia, ieromonahul Macarie Bou, către sfârşitul secolului al XIV-lea. La începutul veacului al XVII-lea, când Mănăstirea Boiştea se desfiinţează, icoana este adusă la Mănăstirea Topoliţa şi de aici la Mănăstirea Gârcina, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. În 1803, când călugăriţele de la Gârcina au venit la Agapia, printre bunurile transferate aici s-a numărat şi icoana Maicii Domnului, dovadă a valorii ei deosebite. Icoana a fost repictată în secolul al XVI-lea, dar după 1970 ea a fost restaurată, aducându-se la lumină vechea pictură care, ...este de o monumentalitate remarcabilă, amintind măreţia şi eleganţa unui monument de arhitectură bizantină - Zidaru Gheorghe. Greu de spus cât adevăr este în tradiţia care afirmă că este o icoană de procesiune din secolul al VII-lea, fiind purtată pe zidurile Constantinopolului când acesta a fost asediat de perşi în 626, dar ceea ce este sigur este faptul că lucrarea aparţine epocii de aur a artei bizantine şi constituie o piesă de mare valoare artistică şi istorică. Mănăstirea Agapia a fost ridicată la jumătatea sec. XVII, pe locul unei biserici de piatră şI are încastrate pisanii vechi. Are 3 biserici vechi şI o clădire nouă. În 2003 a avut loc o intervenţie capitală asupra complexului monahal. |
