| Denumirea |
Biserica de lemn "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" Vovidenia |
| Denumire alternativă |
Biserica Vovidenia |
| Parohia |
Parohia Dragomiresti "Vovidenia" |
| Datare |
1776-1777, adăugiri 1839, 1973 (soclu de piatră)
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vaslui |
| Localitate |
DRAGOMIREŞTI |
| Comuna |
DRAGOMIREŞTI |
| Protopopiat |
Protoieria Vaslui |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Huşilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VS-II-m-A-06790 |
| Descriere |
Ctitorita de obstea satului pe la 1774, lânga o biserica mai veche (adusa în secolul al XVII-lea din punctul ”La cimitir”, azi disparuta), si construita de calfa Enea si mesterul fierar Neagu, ajutat de Vasile Pavel. Biserica impresioneaza prin acuratetea realizarii tehnice, armonia formelor, monumentalitatea spatiului interior, pastrarea aspectului si structurii initiale. De plan triconc cu abside pentagonale, intrare sud, pridvor îngust pe vest, sprijinit pe stâlpi crestati, cu un profil în acolada. Este durata din bârne de stejar în sistemul blockbau (al cununilor orizontale), pe temelie de piatra si talpoaie de lemn. Bârnele, încheiate în „amnar” si „cheotoare dreapta”, sunt protejate de un acoperis în patru ape, cu streasina lunga, care pastreaza învelitoarea din sindrila. Fatadele sunt cioplite, fara decor, iar ferestrele sunt de forma rectangulara, cu feronerie simpla. Naosul si pronaosul sunt acoperite cu bolti de sectiune poligonala, delimitate prin arcaturi în acolada, pe stâlpi decorati cu „solzi”, similari celor din pridvor. Usa masiva de stejar este încadrata de un portal decorat cu motive vegetal-florale. Pastreaza pictura si mobilier de epoca (iconostasul, strana Maicii Domnului, tetrapodul, jiltul arhieresc, chivotul, pomelnicul-triptic, strane decorate cu rozete, candelabre si sfesnice de lemn), precum si un clopot datat 1802. Colectia de carte veche se afla la Muzeul Eparhial din Husi.
Biserica ridicată între 1776-1777 este de factură arhitecturală populară, si constituie o mărturie de civilizatie românească la est de Carpati, unică prin maniera de realizare, structură si decor, munument aflat în zona de interferentă a judetului Vaslui cu Bacău; plan triconc; intrare sud; temelie piatră de râu si soclu piatră (adăugat), bârne de stejar, durată în sistemul blockbau, fără lipitură, n cheutoare dreaptă şi coadă de rândunică, sistem de boltire: bolta octogonală pe pronaos, naos şi altar învelitoare şindrilă. |
