| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Nicolae" a fostului Schit Cârtibaşi |
| Denumire alternativă |
Biserica fostului schit Cârtibaşi |
| Parohia |
Parohia Cârtibaşi |
| Datare |
sec. XVIII, ref.1833, transf.(reacoperită cu şindrilă) 1927, acoperişul turlei - tablă 1833, 1990 înlocuită şindrila cu tablă
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vaslui |
| Localitate |
CÂRŢIBAŞI |
| Comuna |
BOGDĂNIŢA |
| Protopopiat |
Protoieria Bârlad |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Huşilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VS-II-m-A-06777 |
| Descriere |
Ctitorită la 1833 de paharnicul Gheorghe Oprişan şi soţia sa, Ruxanda (fiica marelui spătar Mihalache Cerchez), pe locul vechii biserici a schitului din 1753, întemeiat din iniţiativa preotului Ştefan Bostaca, cu ajutorul răzeşilor şi al boierilor Paladeşti, Buciumăneşti şi Cornii. Este amplasata în partea de sud-vest a satului, pe deal (c. 1 km), înconjurata de cimitir. Catapeteasma de la vechea biserică, pictată de Dumitrache Popescu din Costeşti (1810) şi uşile diaconeşti, pictate de Dima zugravul (1770), au fost donate Bisericii „Schimbarea la Faţă ” din satul Similişoara, comuna Bogdana, ctitorită de obşte, între 1841-1845, cu ajutorul spătarului Gheorghe Oprişan. Pentru întreţinerea celor 24 de monahi, în 1837 si 1848, schitul a fost înzestrat de către ctitor si postelnicul Nicolae Ţiple, ruda sa, cu părţi din moşiile Tunseştii, Coroeştii şi Vlădeştii din judeţul Tutova. Fost metoh al Episcopiei Romanului, schitul a fost desfiinţat după 1863, iar biserica a devenit de enorie. Se remarca prin realizarea tehnică, acurateţea execuţiei meşterului popular, armonia volumelor, a spaţiului interior şi a sistemului de boltire ce imită arhitectura de zid. Biserica de plan triconc, cu abside poligonale, cu cinci laturi, turla pe naos si pridvor deschis pe vest. Construita din bârne de stejar, încheiate în „cheotoare dreaptă si amnar”, pe fundaţie de piatra si tălpoaie de lemn, acoperiş în patru ape, coama lunga. La interior, pe pronaos, naos si altar are bolti poligonale din lemn de stejar cioplit, fasonat si îmbinat cu măiestrie, iar pe absidele laterale, semicalote. De remarcat sunt stâlpii bogat profilaţi ai pridvorului si cei dintre naos si pronaos. Între 1927-1928, faţadele au fost căptuşite cu şindrila de către meşterul Iancu Mocanu din Chitoc - Vaslui. Pisania scrisa cu litere chirilice si uşa de stejar cu feronerie îşi păstrează autenticitatea. Deţine mărturii de epocă (icoane pictate de zugravul Dumitrache Popescu, iconostasul, amvonul si scaunul arhieresc, pomelnicul-triptic ctitoricesc, cărţi cu însemnări si clopote cu inscripţii ale ctitorilor). În fata bisericii, în cimitir, se afla doua pietre funerare ale familiei ctitorilor, cu inscripţii în chirilica. Biserica ridicată în secolul XVIII aparţine fostului schit Cârtibaşi si e formată din plan triconc cu turla pe naos, intrare în V, pridvor deschis, temelie de piatră de râu, pereţi portanţi din bârne de stejar încheiată din bârne de stejar încheiate în sistemul blockhau, cheutoare în amnar, si acoperiş în patru ape din şindrilă; faţade căptuşite cu şindrilă; sistem de boltire: pridvor, pronaos tăvănit, naos turlă octogonală, altar - boltă în coş. |
