| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Nicolae" |
| Parohia |
Parohia Groseni |
| Datare |
1870
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Teleorman |
| Localitate |
TELEORMANU |
| Comuna |
MĂRZĂNEŞTI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Alexandriei şi Teleormanului |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
TR-II-m-A-14478 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Teleormanu-Groşeni se află în cătunul Groşeni, localitatea Teleormanu din comuna Mârzăneşti, judeţul Teleorman şi poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Momentul ridicării lăcaşului nu se cunoaşte, însă construcţia este antedatată de inscripţii din anii 1800 şi 1815. Biserica din Groşeni este una dintre multele biserici călătoare din zonă, fiind adusă înainte de anul 1864 din cătunul Hârleşti, astăzi cuprins în localitatea Depăraţi. Se remarcă prin structura pereţilor originali, prinşi în cuie de fier, prin stâlpii sculptaţi de la pridvor şi roata de moară aşezată la intrare. Însemnările din secolul 19 din pridvor constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcaşului. În cimitir se mai păstrează câteva frumoase cruci de piatră de secol 19 şi o clopotniţă de lemn.De la vest la est, biserica este împărţită în cele patru încăperi tradiţionale: pridvor semideschis, tindă, naos şi altar. Această biserică prezintă un plan întâlnit mai des în Muntenia centrală, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este şi el mai îngust şi terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă şi naos este marcată de doi stâlpi, care înlocuiesc vechiul perete plin ce a fost cândva demolat. Iconostasul este secundar şi are trei uşi. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre, mult mărite într-o fază ulterioară.
Structura originală este ridicată din bârne crepate în două şi fasonate. Bârnele sunt încheiate la capete în cheotori netede, în coadă de rândunică. Cheotorile sunt întărite ulterior, probabil de la mutarea construcţiei, cu cuie lungi de fier. Bârnele din perete, destul de subţiri şi de aceea expuse la deformări, sunt întărite din loc în loc cu cepuri groase.
Vechea structură este supraînălţată de jur împrejur, circa 60 cm. Acest element nou şi slab al structurii, construit dintr-o ramă de grinzi îmbrăcată cu scânduri, a apărut odată cu înălţarea bolţii interioare. Aceasta din urmă este la rândul ei adaptată iconostasului cu crucea înaltă de pe el. Bolta are o formă simplificată, prismatică, ce se întinde din naos până în altar. Tinda este tăvănită pe sub turn. Turnul este şi el secundar, şi a primit forma octogonală, fiind încheiat cu un mic coif.
Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. Doar trei dintre stâlpii pridvorului mai păstrează ciopliturile originale, cu o tratare decorativă minimală dar nu lipsită de efect. Intrarea nu îşi mai păstrează dimensiunile şi trăsăturile iniţiale. |
