Denumirea |
Biserica "Sf. Nicolae" |
Parohia |
Parohia Densuş |
Datare |
sec. XIII; adăugiri sec. XV - XVII
|
Tip |
Biserică |
Cultul |
ortodox |
Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
Judeţ |
Hunedoara |
Localitate |
DENSUŞ |
Comuna |
DENSUŞ |
Protopopiat |
Protopopiatul Haţeg |
Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Arad |
Mitropolie |
Mitropolia Banatului |
Cod oficial LMI 2004 |
HD-II-m-A-03307 |
Descriere |
Biserica "Sfântul Nicolae" este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII. Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica a fost ridicată pe ruinele unei construcţii din antichitate (sec.IV). Are plan pătrat (cca. 6 x 6 m) iar naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spaţiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât şi la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperişul întregii construcţii este din plăci de piatră. Au fost adăugate anexe pe latura sudica în secolele XIV-XV. Biserica a fost construită din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere. Are o înfăţişare aparte ce denotă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murala, datând din 1443, sunt opera unei echipe de maeştri în frunte cu Ştefan, unul din primii zugravi români cunoscuţi. Pictura acestora vădeşte strânse legături stilistice cu pictura de epocă din Ţara Românească. Arhitectură cu caracteristici romanice si gotice. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.Biserica "Sfântul Nicolae" este un lăcaş de cult din localitatea Densuş, judeţul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.[1] Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica Sfântul Nicolae din Densuş a fost ridicată pe ruinele unei construcţii din antichitate (sec.IV). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spaţiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât şi la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperişul întregii construcţii este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construita din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfăţişare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murala, datând din 1443, opera unei echipe de maeştri în frunte cu Ştefan, unul din primii zugravi români cunoscuţi, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Ţara Românească. |