| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Dumitru" |
| Parohia |
Parohia Bretea Mureşană |
| Datare |
sec. XVII
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Hunedoara |
| Localitate |
BRETEA MUREŞANĂ |
| Comuna |
ILIA |
| Protopopiat |
Protopopiatul Deva |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Aradului |
| Mitropolie |
Mitropolia Banatului |
| Cod oficial LMI 2004 |
HD-II-m-A-03272 |
| Descriere |
Una din bisericile de lemn salvate de la dispariţie este cea din satul Bretea Mureşană, comuna Ilia, biserică ce poartă hramul Sfântului Dumitru. Biserica este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice 2004 având Codul HD-II-m-A-03272. Biserica de lemn din cimitirul satului hunedorean Bretea Mureşană face parte din categoria “bisericilor călătoare”, pe actualul loc fiind postată doar din anul 1914, când a fost achiziţionată de săteni. O inscripţie pe clopotul original, aflat acum în clopotniţa bisericii noi, dezvăluie faptul că a fost construită în anul 1665, prin părţile Bradului, unde a şi servit multă vreme ca lăcaş de cult. Din păcate cu noul domiciliu, biserica a primit şi o altă “identitate” arhitectonică. Astfel a fost mărit pronaosul, s-a schimbat intrarea principală din faţada sudică pe cea nordică, afectându-se calitativ detaliile de mare artă ale construcţiei originale. Mai mult “martelarea” bisericii a fost desăvârşită, între anii 1965-1969, cu prilejul lucrărilor de “restaurare” neinspirate, care au redus înălţimea turnului-clopotniţă cu 3 m, au modificat secţiunea transversală, biserica a fost “urcată” pe o fundaţie de beton, căpătând în final imaginea bisericii tip navă. Cu planul dreptunghiular, cu colţurile teşite la pronaos şi altar, lăcaşul de cult din Bretea Mureşană se înscrie în tipologia clasică vest-ardeleană. Naosul şi altarul erau acoperite iniţial cu bolte cilindrice, iar pronaosul cu tavan drept. Peste pronaos, turnul-clopotniţă se remarcă prin dimensiunile neobişnuite ale elementelor de perete, care au avut ca efect pierderea stabilităţii. Îmbinările pereţilor - în stilul tradiţional românesc (coadă de rândunică, spre exemplu, ½ lemn cu prag simplu etc), precum şi învelitoarea din şiţă produc o impresie estetică deosebită. Din fericire, s-au luat măsuri nu doar pentru consolidarea edificiului de lemn, ci şi pentru revenirea la forma originală: modificarea siluetei turnului şi a fleşei, reconstituirea bolţilor şi peretului între pronaos şi naos, reconstrucţia în forma originală a şarpantei, streaşinii, turlei etc. Sistemul constructiv folosit este tipic pentru majoritatea bisericilor din lemn din zona Ardealului de vest, fiind realizat dintr-o suită de subansambluri constructive caracteristice, toate realizate şi îmbinate exclusiv prin tehnici tradiţionale ale lemnului. Suprastructura bisericii se află în stare de echilibru, dar prezintă deteriorări în zona de contact a stâlpilor la nivelul soclului. Au fost deteriorate de asemenea tălpile inferioare ale turnului precum şi o parte din contrafişe. Au fost înlocuite o serie de elemente în structura coifului turlei şi şarpantei, pentru a reveni la silueta originală. Lucrările de renovare au fost terminate în anul 2000. |
