| Denumirea |
Mănăstirea "Naşterea Maicii Domnului" Pissiota |
| Denumire alternativă |
Mănăstirea Pissiota |
| Parohia |
Parohia Mănăstirii Pissiota |
| Datare |
1928-1929, 1993
|
| Tip |
Mănăstire |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Prahova |
| Localitate |
POIENARII BURCHII |
| Comuna |
POIENARII BURCHII |
| Protopopiat |
Protoieria Ploieşti |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Bucureştilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Descriere |
Mănăstirea Pissiota, din Comuna Poienarii Burchii, este ctitorită între anii 1928-1929 de Nicolae Pissiota (1860-1940) şi soţia sa Zoe Pissiota (1868-1940), pe moşia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu (1850-1923). Inginerul Nicolae Pissiota, de neam macedonean, născut în Grecia şi stabilit în Muntenia, dispunea de o mare avere, care i-a permis construirea acestui frumos lăcaş de cult. Satul Poienarii Burchi este atestat documentar la 21 septembrie 1594 pe fosta moşie „Poeana” a Doamnei Stanca, soţia Domnitorului Mihai Viteazul. Satul a fost închinat, de Doamna Stanca, mânăstirii Simonopetras de la Sfântul Munte Athos, în anul 1594. Documentul original se păstrează la Arhivele Statului din Bucureşti. Biserica este opera arhitectului Ioan Giurgea, Costin Petrescu, Gheorghe Eftimiu. Timp de două decenii, după inaugurare, între anii 1928-1948 a fost mânăstire de călugări. În anul 1948, Patriarhul Justinian Marina o transformă în mânăstire de maici, stare sub care a existat până în 1962, când a fost desfiinţată. În anul 1993, după 31 de ani de ruinare, mânăstirea îşi reia din nou cursul activităţii sale. |
| Clerici |
Stareţa Călin Irina
|
