| Denumirea |
Mănăstirea "Sfânta Treime" Cocoş |
| Denumire alternativă |
Mănăstirea Cocoş |
| Parohia |
Parohia Mănăstirii Cocoş |
| Datare |
1833
|
| Tip |
Mănăstire |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Tulcea |
| Localitate |
NICULIŢEL |
| Comuna |
NICULIŢEL |
| Protopopiat |
Protoieria Hârşova |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Tomisului |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
TL-II-a-B06005 |
| Descriere |
Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români de la Mănăstirea Neamţ, Visarion, Gherontie şi Isaia. Conform Ioanichie Bălan ("Vetre de sihastrie românească", Bucureşti, 1982), pe locul unde s-a întemeiat mănăstirea Cocoş, a existat pe la anul 1679 un schit de sihaştri. Ieromonahul Visarion, primul stareţ al mănăstirii, ridicat la rangul de arhimandrit de ierarhul grec Panaret, Arhiepiscopul Tulcei, era tipograf şi a contribuit la tiparirea primei traduceri în limba română a "Descrierii Moldovei". Pe monumentul din curtea mănăstirii stă scris: "Mărturie a prezenţei poporului român în această strabună Dobroge şi în continuarea spiritualităţii sale creştine Arhimandrit Visarion ridică altar de slujire pe acest loc în anul 1833. S-a ridicat monumentul de către stareţul protosinghelul Gherasim 1979". Mănăstirea este atestată documentar în 1841. Mânastirea Cocos a fost întemeiata în anul 1833 de trei calugari români (dintre care unul originar din Fagaras) veniti de la Muntele Athos. Prima biserica a mânastirii a fost reparata în 1842 si 1846 si s-a pastrat pâna în 1910 când a fost demolata pentru a se putea construi biserica actuala. În 1853 se construieste o a doua biserica, de dimensiuni mai mari decât prima, cu hramul “Sf. Treime”; si aceasta a fost demolata în primavara anului 1911 pentru a face loc noului lacas. Actuala biserica s-a construit între anii 1911-1913 dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu; pictura a fost executata între anii 1913-1916 de catre italianul F. de Biasse. Turnul-clopotnita de la intrarea în mânastire a fost ridicat între anii 1864-1883. Corpul estic de chilii a fost construit începând cu 1905, iar între anii 1910-1911 s-a ridicat corpul de nord (unde se afla în prezent muzeul mânastirii). Între 1926-1929 se construieste corpul de chilii din dreapta turnului-clopotnita. Mânastirea a fost afectata puternic de cutremurul din 1940 si de incendiul din iulie 1947 (când a ars clopotnita si s-au topit clopotele). A fost restaurata între 1954-1956 si 1957-1959. |
| Clerici |
Stareţ Stelian Ştefan
|
