| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Dumitru" |
| Parohia |
Parohia "Sf. Dumitru" Lozna |
| Datare |
1813
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Sălaj |
| Localitate |
LOZNA |
| Comuna |
LOZNA |
| Adresa |
60 |
| Protopopiat |
Protopopiatul Ortodox român Zalău şi Jibou |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Oradea |
| Mitropolie |
Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului |
| Cod oficial LMI 2004 |
SJ-II-m-B-05078 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Lozna a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, momentul edificării fiind amintit prin placa amplasată pe balustrada corului, placă ce poartă următoarea inscripţie în limba latină: "Aedificatum Hoc Templum Anno Domini 1813". Biserica, prin dimensiunile pe care le are, poate fi considerată una de mijlocie spre mari. Planul bisericii este dreptunghiular, având în partea de răsărit o absidă decroşată, cu cinci laturi. În partea de vest, biserica are un pridvor cu patru stâlpi masivi decoraţi cu crestături şi rozete. Consolele care leagă stâlpii pridvorului descriu un arc de cer, fiind împodobite cu o dungă decorativă ce urmăreşte curbura. Această dungă decorativă nu este simplă, fiind compusă din decoraţiuni incizate sub formă de dinţi de fierăstrău sau crestăruri diagonale, decoraţiuni ce se termină sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stâlpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalţi trei stâlpi, care au incizate diferite tipuri de rozete, acesta are reprezentat un cerb. Decoraţia sculptată a bisericii nu se limitează doar la pridvor. Cosoarba prispei precum şi grinda pridvorului sunt la rândul lor decorate. Apar motive precum cel al frânghiei sau incizii în zig-zag, întrerupte în partea centrală de către reprezentarea crucii.
Intrarea în biserică se face prin latura de vest, în axul bisericii. Cadrul uşii este profilat în partea superioară sub forma unei acolade, uşa de la intrare fiind realizată din scândurele prinse cu cuie de fierărie. Acoperişul, comun pentru spaţiul destinat naosului şi pronaosului, este cu puţin mai scund în zona ce acoperă absida. Coama acoperişului, în extremitatea estică a naosului, respectiv a absidei altarului este decorată cu câte o cruce de metal. În partea de vest, deasupra pronaosului se află turnul clopotniţă. Acesta are un plan pătrat, având un foişor uşor ieşit în afară, sprijinit pe console. Galeria foişorului este formată din şase stâlpi ce delimitează cinci deschideri. Peste foişor se înalţă o fleşă ascuţită, înconjurată în cele patru colţuri ale foişorului de câte patru turnuleţe mici. Cu scop decorativ, atât în partea de vest a coamei acoperişului cât şi în extremităţile estice, sunt amplasate mici copertine cu baza semicirculară. De asemenea, turnul are amplasat în zona mediană un brâu, executat sub forma unei mici streaşini.
În interior, spaţiul este delimitat după canoanele bisericeşti, regăsindu-se spaţiile consacrate: pronaos, naos şi absida altarului. Trecerea din pronaos spre naos se face prin cadrul uşii ce copiază forma cadrului intrării în biserică. În peretele ce desparte pronaosul de naos sunt practicate spaţii delimitate de mici stâlpi profilaţi. Trecerea din naos în absida altarului se face prin intermediul a celor trei deschideri, anume cele două perechi de uşi diaconeşti respectiv uşile împărăteşti. Pentru a se obţine mai mult spaţiu util, în jumătatea vestică a naosului a fost construit corul. Acoperirea spaţiului interior se realizează prin intermediul unui tavan de scânduri pentru pronaos, o boltă semicilindrică pentru naos iar pentru absida altarului prin intermediul unei bolţi semicilindrice, mai scundă decât cea din naos, terminată spre răsărit prin trei fâşii curbe.
Pictura interioară este relativ săracă. În pronaos, pe peretele ce desparte pronaosul de naos, deasupra spaţiilor destinate ascultării şi vizualizări slujbei sunt redate pilda fecioarelor înţelepte. Bolta naosului este decorată prin reprezentarea, în cele patru colţuri ale celor patru evanghelişti încadraţi în nori şi şezând. Au plete mari, nimb în jurul capului, mustaţă şi barbă mare, îmbrăcămintea fiind largă, cu falduri. Deasupra fiecăruia scrie, în limba română cu caractere chirilice, numele celui reprezentat. În spaţiile dintre evanghelişti au fost reprezentate Mutarea lui Enoch respectiv Sfântul Ilie într-un car tras de doi cai. Pe fiecare parte a naosului sunt aşezate în rând tablouri ce prezintă scene din patimile Mântuitorului. De remarcat faptul că în partea inferioară a tabloului este scris în limba română, cu caractere chirilice şi în limba latină versetul din evanghelie reprezentat. Iconostarul conţine, pe lângă icoanele împărăteşti obişnuite, un singur nivel în care sunt reprezentaţi cei doisprezece apostoli având la mijloc pe Isus Hristos. Deasupra este redată Răstignirea, Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Apostol Ioan fiind reprezentaţi de o parte şi de alta a acesteia. Modelul utilizat pentru uşile împărăteşti a fost preluat şi pentru realizarea uşilor diaconeşti, toate acestea fiind realizate sub forma unor traforuri, fiind reprezentată astfel viţa de vie cu ciorchini ce susţine medalioane pe care sunt pictate figuri de sfinţi.În absida altarului nu se mai păstrează decorul pictat. Cu toate acestea se pot remarca cum îmbinările dintre fâşiile curbe şi bolta absidei au fost scoase în evidenţă prin marcarea lor cu ajutorul unei dungi colorate în nuanţe de roşu, galben şi verde. Pe peretele nordic al absidei, deşi fragmentar, poate fi desluşită o inscripţie. Aceasta indica numele pictorului şi data când biserica şi-a căpătat podoaba pictată. Se disting astfel următoarele: " .... în anul 189... Dionisius Iuga cant. et zograv de Niculea ...". Din păcate nu se păstrează data exactă când a fost realizată pictura sau alte informaţii, dar trebuie amintit faptul că acelaşi zugrav a pictat biserici în mai multe zone ale Transilvaniei. |
