| Denumirea |
Biserica "Sf. Nicolae" |
| Denumire alternativă |
Biserica "La 40 de izvoare” |
| Parohia |
Parohia Schitului de sub Piatră-Pietreni |
| Datare |
1700-1701, ref. 1763-1784, 1831
|
| Tip |
Biserică |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
PIETRENI |
| Comuna |
COSTEŞTI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Râmnicului |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VL-II-m-B-09874 |
| Descriere |
Biserica a fost construită în anul 1701, ca schit, de egumenul mănăstirii Bistriţa Ştefan. În anul 1779 s-a înzidit jumătatea dinspre nord a pridvorului şi s-a zugrăvit biserica, care pare a fi fost lipsită de zugrăveală până atunci. Aceste lucrări corespund unei renovări generale a ctitorii, căci tot din anii aceia (1770-1775) datează două icoane.
La o dată care nu se cunoaşte, probabil după secularizarea averilor mănăsireşti, schitul s-a desfiinţat, biserica devenind biserică de mir a satului.
Inscripţii:
Săpat în pridvor, deasupra intrării în pronaos: „Acest sfînt hram s-au rădicat întru lauda lui D/u/mn/e/zeu şi cinstea sfăntului său Nicolae şi s-au zidit cu toat/ă/ nevoinţa de smeritul chir Stefan ieromonah eg/umen/ ot Bistriţ/a/ ajutorând şi Epifanie er/omonah/ i Nicodim er/monah/, întru vecinic/a pomenirea lor, domn şi stăpânitor ţării fiind Ioan Constantin Brâncoveanu Bas/a/rab voevod, leat 7209 (1701)”.
Zugrăvit în pronaos, deasupra intrării: „Această sfântă şi dumnezeiască besearică, care iaste hramul sfăntului Nicolae, din temelie iaste zidită de /s/finţia sa răposatu părintele Stefan egumenul Bistriţei, precum arată pisania la leat 7209, iar acum la leat 7287 (1779), fiind nastavnic sfinţiia sa părintele Stefan arhimandrit şi egumen sfintei mănăstiri Bistriţi, s-au înfrum/u/seţat cu zug/r/ăvi/r/ia sfăntului altar, beserica şi tinda precum să veade, cu robii lui Dumnezeu sfinţiia sa părintele Grigorie proegum/en/ sfintei mănăs/tiri/ Bistr/iţi/, ajutorând şi sf/inţia sa/ păr/intele/ Gherman eclis/iarhul/ Bistr/iţii/ şi Lavrentie monah, iar popa Pătru Schiteanu fiind purtător de grijă, au împlinit toată cheltuiala zugravilor de la casa lui, ce au trebuit, şi varul şi lumânările şi cheltuiala mâncării toată, iar ctitori/i/ cei mai sus numit/i/ dînd numai bani zugravilor”.
Inscripţie la portretele ctitorilor din exterior, latura vestică: „Boiari Pătru Pietreanu, Costandina soţia lui. Acest iubitori de Dumnezeu boiari cu înoit zidul împrejuru besearecii şi au cumpărat doao rănduri de odăjdii şi un stihari de catifea şu un orar.”
Pe o icoană a Sfântului Grigore Decapolitul din Naos: „De măna păcătosului şi rogători de stareţul Grigorie, popa Ion zugraf 1775”. Pe o icoană a Sfântului Nicolae din pronaos: „De popa Ion zugraf, 1774; diacon Tudor zugraf”.
Pe o icoană a Maicii Domnului din pronaos: „1874, de Gheorghe zograv”.
Biserică de tip dreptunghiular, absida altarului decroşată, în formă de trilob, absidiolele laterale slujind de proscomilie şi diaconicon. Pridvor deschis, ulterior înzidit în jumătatea nord şi recent închisă cu geam în jumătatea cealaltă. Fără turlă. Naosul acoperit cu o calotă sprijinită pe arce şi picioare de zidărie în colţuri, pronaosul cu boltă cilindrică, pridvorul cu o calotă cuprinsă între două bolţi mănăstireşti mai joase. Naosul şi pronaosul sunt despărţite printr-un zid străpuns de o deschidere arcuită. Tâmpla este de zid. Decoraţie exterioară: un brâu format de un tor cuprins între două rânduri de zimţi, care se ridică în faţă deasupra firidei icoanei hramului. Cornişă zimţată. Cu excepţia înzidirii pridvorului, biserica se menţine în forma iniţială. Zidăria este de cărămidă şi piatră sigă (spărturi de stâncă si căramida mică), învelitoare de şindrilă. Pictura: Biserica a fost pictată în frescă în 1779. Nu se vede nici o urmă a unei picturi anterioare. Pictură de bună calitate şi bine conservată. Biserica a fost pictată în 1774 în tempera de către Tudor popa din Costeşti "diaconu Teodor zugrav". În 1775 pictura în tempera a fost continuată de popa Ioan din Costeşti, în 1779 Efrem al II-lea a continuat pictarea bisericii, pentru ca în 1847, după ultima refacere a bisericii să fie pictată tot în tempera de Gheorghe Gherontie. |
