| Descriere |
Biserica de lemn cu hramul Sf. Nicolae este ctitoria de la 1776 a moştenilor (oameni liberi) din satul Moşteni. Biserica de lemn este datată de o inscripţie din anul 7284 al erei bizantine, anii 1776 ai erei noastre. Biserica se remarcă prin structura bine păstrată, pictura iconostasului şi câteva inscripţii scobite în lemnele pereţilor. Dintre aceste inscripţii se remarcă în mod excepţional, prin raritatea ei şi valoarea documentară, cea însemnată pe peretele de miazăzi, unde apare etalonul palmei cu care s-a confecţionat un stânjen, măsură folosită la măsuratul hotarelor de sat. Inscripţia este hieratică şi greu lizibilă: „S[ă] [s]e ştie că sau început acest dum[ne]z[ăe]sc lăcaş de robii lui D[u]m[n]ez[eu] Gherghi, Dum[itru]; i-au încredinţatu de au făcutu acestu dumnăză[esc] lăcaş, ca să le fie de pomenire în veci; leat 7284”. Această inscripţie diferă de însemnarea atentă, într-o grafică frumoasă, a meşterilor de la pomelnicul proscomidiei, din încăperea altarului: „Meşter Balea, Matei, Costandin”. Aceaşi echipă de meşteri au ridicat, cu doi ani mai devreme, şi biserica din Bălţăţeni, aflată la deal pe valea Bistriţei. Ceva mai târziu trebuie să fie pomelnicul pictat de pe acelaşi perete, unde, în dreptul celor morţi, apar numele: „morţi: Badea, Costandina, Floaria, Gheorghie, Costandin, Măria, Costandin, Ioan, Grigorie, Stanca, Costandin; Mihai erodiacon, Păuna erodiaconeasa, Gheorghie ereu, Ioan, Gheorghie, Ioan, Zmăranda, Mărgărita; morţi: Matei ereu, Bucura eriţa, Dumitru, Stanca eriţa.”. Acest pomelnic nedatat este dublat şi de un pomelnic alăturat al ctitorilor vii, aproape în întregime şters, şi care trebuie să fi surprins momentul pictării iconostaslui: „Ivan ereu, Dumitrana ereiţa, ... Dobriţa ereiţa, ... Manole ...”. Ivan ereu este menţionat într-o catagrafie de la 1834 sub numele de Ivan Popescu, fiind antecesorul preotului Matei, care servea atunci în biserică. Pe clopotul bisericii a fost citit următoarea inscripţie: „Anul 1803. L-au făcut de pomenire Radu Venea, Ilinca, Radu, Alixandru Venea, Bucur”. Dacă aceste inscripţii surprind în mod tradiţional momentele şi autorii actelor de ctitorie, rămâne de remarcat o inscripţie pe peretele de miazăzi care păstrează însemnarea: „Acesta este stă[n]jenu de la Craiova de opt palme, Bujorianu”. Semnificaţia ei este una documentară, surprinzând dimensiunea palmei boierului Bujoreanu, după care s-a confecţionat stânjenul de Craiova folosit la măsuratul hotarului satului, conform obiceiului ţării. |
