| Denumirea |
Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" Măineşti |
| Denumire alternativă |
Mănăstirea Măineşti |
| Parohia |
Parohia Balş-Măineşti |
| Datare |
1745, 1805-1809
|
| Tip |
Mănăstire |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Olt |
| Localitate |
MĂINEŞTI, oraş BALŞ |
| Protopopiat |
Protoieria Slatina II Nord, Cod Fiscal: 15022767, Adresa: Str. Dinu Lipati, Nr. 21, Tel/Fax: 0249-420112, 0728107836, Protoiereu Pc Pr. Nicolae Nicolaescu. |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Slatinei şi Romanaţilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
OT-II-m-B-08645 |
| Descriere |
Mănăstirea Măineşti este o mănăstire ortodoxă din judeţul Olt, aşezată în localitatea Măineşti aparţinând oraşului Balş. Primul locaş a fost ridicat de ispravnicul Matei Bârzeanu, între anii 1742-1743. Era o biserică mică din lemn cu pereţi de nuiele şi avea hramul „Sf. Voievozi”. Ctitorul închină schitul ca metoc Episcopiei Râmnicului, în anul 1745. Schitul Măineşti apare în arhivele Olteniei în lucrarea „Oltenia după memoriile generalului Banev”. Stricându-se biserica din lemn şi nuiele în 1805, chir Popa Nicolae postelnicul, Ioanichie Preda - frate - şi postelnicul Nicolae Măinescu încep construcţia unei biserici din cărămidă şi piatră, care s-a terminat la 29 septembrie 1809. Între 1810-1812, biserica a fost pictată şi la sfinţire a primit hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Pictura făcută între 1810-1812 este lucrată într-o tehnică combinată de frescă şi tempera, ilustrând iconografia creştină ortodoxă. În 17 mai 1813, o însemnare a logofătului Ion Măinescu arată că s-a zidit această biserică din piatră. Se ştie că pe aceste plaiuri ale Olteţului a haiducit Iancu Jianu. Petre Pandrea, în ziarul Oltul (an I, nr. 101, 16 iunie 1968), în articolul „Monumente istorice de pe valea Olteţului” evocă şi biserica schitului cu haiducii lui Jianu, care s-au retras aici şi s-au călugărit după ce căpitanul s-a lăsat de haiducie, în anul 1818. Acest fapt este confirmat şi de folclorul local, schitul fiind cunoscut ca schitul Haiducilor. După desfiinţarea schitului prin, plecarea călugărilor greci, biserica lui a devenit biserică de mir şi fiind izolată, fără populaţie în jur, nu s-a mai ocupat nimeni de ea. Schitul s-a reînfiinţat în regim de mănăstire, fiind populat cu maici în 1996. |
| Clerici |
Monahia-Egumen Coţandra Magdalena
|
