| Descriere |
"Biserica cu potecaşi" a fost construită din cărămidă şi piatră pe la 1781, cu hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică", în formă de navă, fără turlă, cu un pridvor deschis, format din coloane, care mai aminteşte de arhitectura brâncovenească atât de pregnantă în Ţara Românească. După tradiţie, ctitorul acestui lăcaş ar fi vătaful Ion Urşanu şi soţia sa, Andreica, care ar mai fi zidit alte 40 de biserici. Zugrăveala exterioară se datorează vătafului Constantin, care a comandat-o la 1807. La 1895, biserica a fost reparată, suferind o serie de modificări. Pridvorul i-a fost închis, ferestrele mărite, iar deasupra s-a montat o turlă de lemn, după cum se poate vedea în fotografia făcută bisericii din Slătioara în perioada interbelică. Slătioara. Biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din cătunul Vioreşti al satului Goruneşti, comuna Slătioara, ctitoria vătafului de plai Ion Urşanu, împreună cu soţia sa Andreica, şi părinţii Vlad şi Stanca, din anul 1781; ea a fost refăcută în 1800 şi zugrăvită în 1804-1805, de Manole, Dinu, Cochina şi Gheorghe din Craiova. „Friza potecaşilor pictată în registrul superior al faţadelor, înfăţişându-i pe ctitorii bisericii călare pe cai” 90 constituie un unicat.Biserica este de tip dreptunghiular, cu absida poligonală decroşată, şi pridvor închis ulterior. Deasupra naosului este o turlă de lemn, deschisă prin calota iniţială, care se sprijină pe arce şi console. Pronaosul este acoperit cu o calotă cuprinsă între două bolţi semicilindrice la sud şi nord. Pridvorul, cu o boltă cilindrică, este cuprins azi în spaţiul interior al bisericii, despărţit de pronaos printr-o largă arcadă, la fel ca pronaosul de naos. Decoraţia exterioară este reprezentată de un brâu format dintr-un tor cuprins între două rânduri de zimţi care se ridică în unghi drept deasupra pridvorului. Biserica a suferit modificări importante în anul 1895, când pridvorul a fost închis cu zid şi inclus în biserică prin desfiinţarea zidului respectiv şi înlocuirea cu o arcadă. Zidul despărţitor dintre pronaos şi naos a fost de asemenea înlocuit cu o arcada largă, a fost adăugată peste naos o turlă de lemn. Pictura din 1804-1805, a fost făcută de Manole, Dinu, Cochina şi Gheorghe din Craiova. Friza potecaşilor, pictată în registrul superior al faţadelor, înfăţişându-i pe ctitorii bisericii călare pe cai, constituie un unicat.
Pe zidul sudic apar călari: „Ion Vătafu Urşanu”, „Nicolae Viorel”, „Niţu sin ego”, „Anghel sin Viorel”, „Ianea Lata”, „Ion san Stanciu”, apoi pe jos cu o cruce în mână, fiind morţi, „Stanciu san Dumitraşco” cu „Stana soţiia”. De remarcat în exterior, friza de ctitori care se desfăşoară pe registrul superior al pereţilor sud, est şi nord, în special grupul de călăreţi de pe portretele sud, cu Ion Urşanu, vătaful de plai în haine închise şi cuca neagră, urmat de plăieşi în cămăşi lungi şi cu căciulă, toţi calări pe cai mergând la trap cu cozile înnodate, tablou valoros atât din punct de vedere plastic cat si documentar. Celelalte personaje sunt în postura obişnuită de ctitori; printre ele numeroşi erei. De regulă, pe exteriorul bisericilor din zonă sunt zugrăviţi sfinţi, sibile, prooroci, scene biblice sau moralizatoare; în cazul de faţă pe trei laturi ale bisericii avem chiar ctitorii. Doar pe faţada de vest apar sfinţii Gheorghe, Dumitru şi icoana de hram ”Intrarea in biserica a Maicii Domnului”. Iconografia picturii interioare se adaptează în naos hramului bisericii. În pronaos, chipurile bine individualizate din tabloul votiv de pe sud,vest şi nord, anunţă portretele efigie din primele decenii ale secolului XIX. |
