| Denumirea |
Biserica de lemn "" |
| Parohia |
Parohia Dămţeni-Berbeşti |
| Datare |
1847
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
DĂMŢENI, oraş BERBEŞTI |
| Protopopiat |
Protoieria |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Râmnicului |
| Mitropolie |
Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului |
| Descriere |
Biserica de lemn din Dămţeni, localitatea Berbeşti, poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Vechimea ei nu este cunoscută doar momentul refacerii ei în forma actuală, prin pisania de la 1847. Se distinge prin pictura interioară şi exterioară de la 1847, îndeosebi prin ampla desfăşurare a scenei „judecăţii de apoi” din jurul intrării, în pridvor. Se remarcă şi figurile ctitorilor în costume de epocă din tindă şi pisaniile. Construcţia a primit înfăţişarea actuală în urma unei refaceri din temelie în anul 1847, moment surprins în pisania de peste intrare. Textul, în litere chirilice, destăinuie încă următoarele: „Această sfântă, dumnezeiască biserică ce s-au prenoitu dinu temelie, cu numele Tatălui şii al Fiului şi cu al Duhului Sfântu, ce se prăznueşte cu hramu Sf[â]nta Cuvioasa Paraschiv[a] is costia[1] fi[i]ndu şi cu blagoslovenia priaosfinţi[i] sale piscupului ce s-au făcutu de dumănialui Costandin sin Ionu Grecu Slăvescu ot Berbeşti, diaconu Mania sin popa Mania cu [e]nor[i]eş[ii] lu[i], Ionu sin Ionu Oşovei cu [e]nor[i]eş[ii] lu[i], popa Negoiţă dinu satul Turceşti, Preduţa, Pătru Oşovei, Barbu bratu, Floria Cojanu şi toţi titoraşi[i] sf[i]ntei biseriţii; ce s-au lotu sev[â]rşire cu tote lucru[ri]le ei; cu liatu 1847 luna lui noemvre 8 zile: ce să numeşte biserica din lunca Tarâei, mahalao Dâmâţ[en]i, satu Berbeşti”. Amploarea lucrărilor din 1847 a fost de a moderniza vechea biserică de lemn, înlocuind altarul, iconostasul şi pereţii transversali de lemn cu structuri de zid. Prin îmbrăcarea cu cercuială şi tencuială în interior şi pe exterior, biserica a primit aspectul unei biserici de zid. În final a fost pictată generos, atât în interior cât şi în exterior. La intrare, peretele înalt al tâmplei a permis desfăşurarea pe larg a temei „judecăţii de apoi”. Intrarea este prinsă între raiul din stânga şi iadul din dreapta, teme regăsite şi la alte bisericuţe de lemn pictate, din zona Vâlcii. În tindă sunt pictaţi o parte din ctitorii însemnaţi în pisania de la 1847, mai uşor de recunoscut fiind Ionu Oşovei şi diaconu Mania cu soţiile lor, pe peretele de sud. Cel care ţine în mână imaginea răsturnată a bisericii este probabil Constantin fiul lui Ion Grecu Slăvescu, însoţit de şoţia şi fiul lui, în dreapta uşii de la intrare. Un moment critic din existenţa acestui lăcaş este surprins de pisania din tindă, peste intrare, din care aflăm că: „Această Sf[ântă] şi D[umn]zăiască biserică ce se prăznueşte cu hramul Cuvioasa Paraschiva din satul Dămţeni, fiind aprobată spre dărâmare, a fost scoasă din ruină de către preotul Iosif Bălteanu paroh, cu toţi fii săi duhovniceşti din Turceşti, judeţul Vâlcea spre veşnica pomenire, între anii 1913-1922. 30 august 1922”. |
