| Descriere |
Fostă biserică de lemn de la sf. sec. XVI-lea, zidită de Preda Brîncoveanu, între 1634-1635. Pridvorul a fost adăugat de Şerban Cantcuzino, în 1684 si i s-a mărit ferestrele. Turla de la pronaos si pictura au fost executate de mesterul zugrav Constantinos. Portalul bisericii, ca şi stăreţia, chiliile şi clopotniţa sunt făcute de Ştefan Cantacuzino în anul 1715, cînd i s-a înlocuit si pisania veche. Mănăstirea a fost refăcută în parte, spre mijl. sec. XIX. În 1837 a fost acoperită cu plumb si i s-a construit un nou pridvor în fata celui construit în 1684, căruia i se zidiseră arcadele în 1793. În 1841 i s-a restaurat de către pictorul Gheorghe Gherontie din Hurez, pictura din pronaos. Între 1840-1845 s-a făcut o nouă tâmplă, s-a renovat stăreţia din 1715, s-au construit chiliile de pe latura de est a incintei nord, iar spre sud alte dependinţe. Între 1926-1930 si 138-1939 mănăstirea a fost restaurată, i s-a adăugat un corp de chilii de pe partea de nord-est a primei incinte. În 1955 a întregului ansamblu de clădiri i s-au adus îmbunătăţiri. Biserica are plan triconc, cu pronaos supralărgit şi pridvor pe vest; deasupra naosului şi a pronaosului se înalţă câte o turlă. Absida alungită a altarului este acoperită cu o semicalotă completată de o scurtă boltă semicilindrică. Absidele laterale sunt acoperite cu semicalote, iar spaţiul central cu o turlă octogonală la exterior şi interior, sprijinită de arce laterale, în consolă. Naosul este despărţit de pronaos printr-o arcadă lată, semicirculară. Pronaosul este supraînălţat de o turlă similară celei de pe naos. Pridvorul, mărginit de arcade semicirculare pe coloane din piatră, cu capiteluri cu stalactite, este acoperit cu o calotă pe pandantivi şi arce laterale. Un soclu înalt, decroşat, înconjură biserica. Faţadele sunt împărţite în două registre inegale de un brâu încadrat de cărămizi în zimţi de fierăstrău. Registrul superior este decorat cu arcaturi geminate, în consolă, iar cel inferior cu nişe aplatizate, semicirculare la partea superioară, decorate cu rozete. Paramentul, scos la iveală de restaurări succesive, este tipic pentru arhitectura epocii lui Matei Basarab. Faţadele, tencuite şi sgrafitate, imită alternanţa de blocuri de piatră făţuită şi cărămidă aparentă. Sunt de remarcat, de asemenea, ancadramentele din piatră, cu baghete încrucişate, ale ferestrelor şi ancadramentul, cu vreji cu motive vegetale, al uşii de acces în biserică. Cele două turle au baze înalte, cubice şi streşinile subliniate de trei rânduri de cărămidă în zimţi de fierăstrău. Pictura murală datează din 1841, fiind, însă, păstrate şi câteva fragmente din pictura din timpul lui Ştefan Cantacuzino. În biserică poate fi admirată o foarte valoroasă icoană cu două feţe, databilă în sec. XV, una din cele mai vechi icoane din ţara noastră. Fosta casă domnească, azi arhondaric, ridicată, aşa cum am menţionat, de Ştefan Cantacuzino, pe beciurile înalte ale construcţiei din sec. XVII, are plan dreptunghiular şi parter înalt. Pe faţada spre curte se află un frumos foişor cu arcade în acoladă, pe coloane din piatră, cu capiteluri cu motive vegetale, iar pe faţada opusă o loggie. Calota foişorului poartă o pictură murală databilă în a doua jumătate a sec. XVIII, iar în loggie au fost descoperite fragmente de pictură în stil brâncovenesc. Turnul-clopotniţă figura în desenul lui Johann Weiss, dar la etaj, în locul largilor arcade semicirculare actuale, se aflau trei deschideri dreptunghiulare. |
