| Denumirea |
Mănăstirea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" Stănişoara |
| Denumire alternativă |
Mănăstirea Stănişoara |
| Parohia |
Parohia Mănăstirii Stănişoara |
| Datare |
1747
|
| Tip |
Mănăstire |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
CĂLIMĂNEŞTI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Râmnicului Vâlcii |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VL-II-m-B-09699 |
| Descriere |
Mănăstirea se află la poalele masivului Cozia. Primul aşezământ monahal a fost un schit construit din lemn de către sihaştri Meletie, Neofit şi Isaia. În 1747 este ridicată de către Gheorghe Clucerul împreună cu alţi câtiva boieri din Piteşti, o biserică ce a fost însă arsă la 1788 de turci. Monahii Sava şi Teodosie, proaspăt întorşi de la muntele Athos, reconstruiesc între 1803-1806 schitul Nucet Stănişoara, care va fi din nou distrus de incendiul din 1850. Mănăstirea este de călugări, cu o viaţă de obşte austeră, specific sihaştrilor; mănăstirea are 30 de locuri de cazare pentru pelerini. Manastirea Stanisoara pastreaza, ca odoare de pret, cateva icoane vechi aduse de la Sfantul Munte Athos de calugarii Sava si Teodosie, si un antimis daruit de Manastirea Cozia, in anul 1809. |
| Clerici |
Arhimandrit-Stareţ Popa Laurenţiu
|
