| Denumirea |
Biserica "Sf. Apostol Andrei" |
| Parohia |
Parohia Frunzăneşti Fundeni |
| Datare |
1732
|
| Tip |
Biserică |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Călăraşi |
| Localitate |
FUNDENI |
| Comuna |
FUNDENI |
| Protopopiat |
Protoieria Olteniţa |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
CL-II-m-A-14688.01 |
| Descriere |
Vechiul sat Frunzăneşti care cuprindea şi cătunul Frunzăneşti (astăzi comună) apare atestat în documente în 1624 august 29. în acest document se arată că Fundenii erau pe apa Pasărea. În catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei în anul 1810 p. 82 „satul Frunzăneşti apare sub numele de Frujneşti”. Obiectivul este situat în partea de SE a satului. Ansamblul format din două incinte, una mai mare cuprinde casele Dudeştilor, iar a doua, mai mică ca dimensiuni are în centru biserica Sf. Apostol Andrei. Ctitor: Biv vel logofătul Radu Dudescu şi fiul său biv vel spătarul Constantin Dudescu.
În 1732 a fost clădită biserica Sf. Andrei de către Radu Dudescu biv vel logofăt şi fiul său, Constantin Dudescu biv vel spătar împreună cu casele boiereşti din care se mai păstrează astăzi beciurile şi zidurile împrejmuitoare incintei. Cu prilejul vizitei făcute la 1746 iunie mitropolitul Neofit I preciza că vornicul Constantin Dudescu a construit casele care „sunt foarte încăpătoare cu o curte îngrădită cu zid de cărămidă”. „Are şi o biserică de piatră clădită tot de el cu hramul Sf. Andrei şi această biserică se află în afara curţii conacului pentru aceasta s-au cheltuit aproape 50 pungi de galbeni”.
Pisania prinsă în friza portalului de piatră ce încadrează intrarea în pronaos: „această sfântă biserică a Sfântului Apostol Andrei a fost zidită din temelie de răposatul şi pururi pomenitul dumnealui Radu Dudescu biv vel logofăt, înălţare laude, iar uşa, ferestrele, pardoseala şi altele care, într-însa se văd, de dumnealui Constantin Dudescu biv vel spătar, fiul dumisale, făcut să fie întru slava marelui Dumnezeu şi al sfântului şi întru bine pomenirea părinţilor şi ai moşilor dumnealui la leat 1732”.
Biserica se află într-o incintă dreptunghiulară, ca şi curtea mare a caselor Dudeştilor, cu ziduri de cărămidă. Incinta are o suprafaţă de 2067mp cu laturile de 39 x 53m. Pe latura de vest se află o poartă de acces din aleea exterioară iar pe latura de N poarta de legătură cu incinta mare şi care este în prezent astupată cu zidărie. Zidurile înalte de cca. 2.5m sunt solidarizate cu contraforţi din cărămidă şi sprijină pe fundaţii tot din cărămidă legată cu mortar de var hidraulic.
Poarta de acces în incinta bisericii este clădită din zidărie şi are dimensiunile de 3.05 x 1.85m în plan şi 3.70m înălţime cu 4 pilaştrii dreptunghiulari şi cu un arc în plin cintru, subliniat prin retrageri pe cele 2 faţade.
Biserica cu o lungime de 26m şi o lăţime de 7.5m are pridvor cu 5 arce pe coloane rotunde de zidărie, un pronaos despărţit de naos prin două coloane rotunde, un naos cu două abside semicirculare şi altarul alungit, terminat cu o absidă semicirculară şi cu cele 2 nişe laterale. Biserica are un plan treflat alungit, o secţiune zvealtă cu înălţimi de 10m sub calota pridvorului şi 15.70m sub turla naosului.
Pridvorul este închis cu panouri de zidărie cu care s-au înfundat arcele în plin cintru şi boltit cu 2 semicilindrii la intersecţia cărora se înalţă o calotă sferică.
Naosul are arce dublouri care determină în plan un pătrat pe care se ridică o boltă în calotă sferică. Spaţiul de vest al naosului, determinat de cele două coloane şi de patru pilaştrii de pe pereţii laterali, este acoperit cu o boltă semicilindrică. Cele două turle îmbrăcate în tablă au folosit ca model de decoraţii, decoraţia exterioară cu arce şi colonete din zidărie, frecvente la bisericile din Ţara Românească, la începutul sec. XVIII. La exterior, faţadele bisericii sunt împărţite în registre orizontale. Peste un soclu puternic profilat, primul registru este decorat cu panouri dreptunghiulare limitate de ciubuce în cărămidă tencuite. Între brâul central şi cornişa de sub învelitoare se înşiră panouri în formă de ocniţe, din ciubuce corespunzând celor din registrul inferior. Absidele naosului şi cea a altarului sunt acoperite cu semicalote sferice. Pe arcele dublouri din centrul naosului se ridică baza de cărămidă a turlei de tablă pe schelet de lemn, care probabil a fost adăugată, ca şi cea asemănătoare de peste pridvor. Zidurile groase până la 1.50m susţin bolţi şi arce din cărămidă, iar în peretele de N se ascunde o scară ce urcă la clopotniţă. Pereţi din cărămidă portantă cu arce şi bolţi tot din cărămidă. Pardoseala din dale de piatră şi bazalt artificial. Scheletul de rezistenţă al turlelor bisericii este din lemn protejat la exterior cu tablă zincată.
Zidul împrejmuitor construit din cărămidă de epocă, legată cu mortar de var hidraulic, în care abundă nisipul mărgăritar, are o grosime de 0.50m şi înălţime de 2.50m. zidul este întărit la intervale de cca. 5,00m cu contraforţi din cărămidă. Şarpanta este din lemn iar invelitoarea este din tablă. Ancadramente din piatră la uşă şi ferestre. Elemente decorative cele mai valoroase ale acestei biserici sunt:
Portalul de piatră dintre pridvor şi pronaos şi ancadramentele de piatră ale ferestrelor. Portalul de 1.90m lăţime şi 3.65m înălţime cu golul uşii de 1.02m x 2.17m este bogat decorat şi aminteşte şi de portalul bisericii Colţea din Bucureşti (2 pilaştrii cu capiteluri compozite care marchează intrarea, au caneluri răsucite, piedestale aproape pătrate cu câte un cap de leu în relief şi o înlănţuire de ghirlande la partea superioară în care sunt prinşi doi lei heraldici, o pasăre ţinând o sferă în ghiare, un personaj cu balanţa în echilibru reprezentând justiţia şi un vultur de blazon cu 2 capete, ţinând un sceptru şi o sabie. În colţul de NV al pronaosului, lângă uşa scării ce urcă la pod există înzidit în pereţi şi pardoseală un vas de piatră pentru vărsarea apelor de la botez (colimvitră) cu sculptură unei embleme voievodale. Panoul şi pisania, amplasat în locul frizei este încununat de un brâu cu o bogată decoraţie florală. Ancadramentele de piatră ale ferestrelor au ca şi portalul amintit o treflă şi sunt prevăzute pe trei laturi cu baghete adâncite. Pictură interioară în frescă este cea originară. (sec. XVIII). Este în tempera de o valoare artistică scăzută şi de o proeminenţă mai recentă.
Biserica păstrează în mare parte forma originală, aducându-se totuşi modificări (probabil în anul 1899) la pridvor ale căror goluri de arce au fost zidite şi la turlele de deasupra naosului şi pridvorului care de asemenea nu par a fi originale, construite dintr-un schelet de lemn căptuşit cu şipci la interior şi tablă la exterior – turla de pe naos este tencuită şi pictată în aceeaşi manieră ca şi restul bisericii. Împrejmuirea, din zidărie de cărămidă se păstrează în forma ei originală. Tabloul votiv arată că biserica avea o singură turlă peste pronaos. Construcţia turlei peste pridvor (baza este de dată mai recentă, după cum rezultă din formatul cărămizii). Ancadramentele ferestrelor au la bază (glaf) încastrat în profil sculptat provenind de la o cornişă, la fel grilele sunt de la o reparaţie recentă, în pietrele chenarelor se văd găurile de prindere ale vechilor grile. |
