| Denumirea |
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" |
| Parohia |
Parohia Valea Sării |
| Datare |
1772-1773
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vrancea |
| Localitate |
VALEA SĂRII |
| Comuna |
VALEA SĂRII |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VN-II-m-A-06563 |
| Descriere |
Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, monument istoric, reprezinta un lacas de închinaciune realizat din lemn de catre mesterii locali între anii 1772-1773. Planul bisericii este unul de tip nava, cu abside poligonale nedecrosate. Mesterii locali au folosit bârne de lemn de stejar, încheiate în „coada de rândunica” pentru peretii edificiului, pe care l-au cladit pe un soclu din piatra de râu. Accesul în biserica se face prin pridvorul lasat deschis, pentru a se putea admira stâlpii frumos sculptati, fiecare cu alta decoratie, precum si fruntarul care are o bogata ornamentatie. Acoperirea interioara este realizata prin desfasurarea unei bolti, decorata cu o cruce în relief si încadrata de un chenar valuros. Acoperisul este de tip sarpanta cu învelitoare din sindrila, rasarind din el turnul clopotnita, învelit separat, având forma prismatica. Interiorul este simplu, fiind reprezentat de usile împaratesti din lemn, si de scenele pictate care redau în culori pastelate pe arhanghelul Gavril si Fecioara Maria în cadrul Bunei-Vestiri. În biserica se mai pastreaza fragmente de icoane pe pânza provenind de la o veche catapeteasma în care sunt redate scenele „Judecata de apoi” si „Împartasirea Mariei Elisabeta”, catapeteasma pictata la finele veacului al-XIX-lea. Biserica se află la 80 m de şoseaua principală pe un deluşor înalt de 30 m, cu acces în curte, pe sub clopotniţă dintr-o uliţă laterală. Cel de-al doilea hram al bisericii datează din anii 30 ai secolului XX, când satul a fost contaminat cu ciumă şi cu ajutorul rugăciunilor către Sf. Haralambie molima a trecut.
Ctitoria are plan în formă de navă, absida altarului şi pronaosul fiind ambele poligonale (jumătăţi de octogon). Accesul în biserică pe latura de N printr-un pridvor pătrat la parter şi octogonal la etaj (cu streaşină intermediară) ce a jucat rol de clopotniţă până la primul război mondial când s-a construit clopotniţa izolată de la intrarea în cimitir. Parterul pridvorului este boltit în calotă din scânduri de lemn. Pronaosul tăvănit şi separat de naos prin 4 stâlpi dubli şi 2 alipiţi pereţilor. Naosul boltit semicilindric cu naşterile avansate faţă de pereţi printr-o porţiune îngustă tăvănită. Această porţiune este continuă, urmărind şi pereţii altarului, acesta fiind boltit în semicalotă. Întreaga boltă este din scândură vopsită. Soclul înalt de aprox. 80 cm la interior şi 90 cm la exterior, iese cu aprox. 10 cm în interior şi 50 cm la exterior. Este văruit. Se continuă în pridvor cu locuri de stat formând o banchetă perimetrală.
Pardoseală din ciment. Construcţie din lemn de stejar ca structură şi scânduri de brad, pe un soclu de piatră. Învelitoare din şiţă. Stâlpi de lemn sculptaţi cu deosebită măiestrie la pridvor, parter şi etaj.
Catapeteasma de lemn de tei a fost sculptata de cântăreţul Ştefan Tomescu. Iniţial era din pânză pictată pe schelet de lemn. Din vechea catapeteasmă se mai păstrează două picturi pe pânză, una ilustrând „Raiul şi Iadul”, cealaltă cu două personaje din care una se presupune a fi Sf. Petru. Pe latura de V a pridvorului pe grinda superioară cu alfabet chirilic: „pomeneşte Doamne pe robii sfinţiei tale, meşterii Sfintei Biserici Răuţă Pavel, Lazăr Mereuţă, Stan. 1770”. |
