| Denumire alternativă |
Schitul Dălhăuţi |
| Parohia |
Parohia Metohul Dălhăuţi |
| Datare |
sec. XVI
|
| Tip |
Schit |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vrancea |
| Localitate |
DĂLHĂUŢI |
| Comuna |
CÂRLIGELE |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VN-II-m-B-20832 |
| Descriere |
Istoricul schitului Dalhauti, monument clasat cod LMI VN-II-m-B-06498 tine de legenda. Asezarea monahala a functionat pana in anul 1959, cand a fost dezafectata si a fost reinfiintata in anul 1990 ca asezamant de maici. Legenda spune ca pe la jumatatea secolului al XV-lea au venit pe dealurile astea doi ciobani din Dobrogea. Trei nopti la rand au vazut o flacara in padure. Si li s-a aratat Maica Domnului, care le-a spus: «Faceti aici o biserica intru pomenirea mea cu hramul Izvorul Tamaduirii, sa se vindece sufleteste si trupeste cei care se vor ruga aici»". Biserica au ridicat-o cu ajutorul unui ucenic al Sfantului Nicodim de la Tismana, iar altarul l-au facut acolo unde se aratase flacara. Unul dintre cei doi frati ciobani s-a calugarit luandu-si numele de Amfil. S-a dus la Constantinopol si acolo a primit in dar, de la Patriarh, o icoana care se spune ca a fost pictata de Sfantul Apostol Luca. "Se poate sa fi fost facuta de Apostolul Luca sau de unul dintre ucenicii sai, pentru ca seamana bine cu cea de la Namoiesti, care a fost datata in perioada in care a trait apostolul". Legenda mai spune ca, pe drum, pe monahul Amfil l-au prins turcii, care au profanat icoana taind-o cu iataganul, apoi au aruncat-o in mare. Scapand de turci, calugarul s-a dus in satul lui din Dobrogea si in timpul asta icoana a venit si ea, pe mare, de-a gasit-o apoi Amfil pe tarm. A adus-o la Dalhauti si ea este ocrotitoarea locului pe timp de seceta, vindeca bolile, si alunga necazurile… Despre icoana facatoare de minuni umbla vorba de aproape sase veacuri. Si astazi la manastirea din mijlocul codrilor, vin sa se roage la fiecare sarbatoare, numerosi credinciosi. Schitul Dalhautilor e unic si prin cele trei biserici care se afla in incinta lui. Potrivit istoricului buzoian Pamfil Georgian biserica “Izvorul Tămăduirii” ar data din anii 1461-1468. Biserica a trecut de-a lungul veacurilor, prin tot felul de prefaceri si mai ales distrugeri, asa incat, se pare, la 1829, ea a fost refacuta din temelie. Foarte afectata de razboiul din 1916-1918 biserica va fi din nou complet reparata iar ultima restaurare generala a avut loc dupa 1990. A doua biserica a Schitului Dalhauti, din lemn, cu hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si GavriiI” a fost ridicata la 1625, de Duca-Voda dar care a ars in 1827 si a fost refacuta din temelii. E valoroasa prin iconostas, prin stranele si catapeteasma lucrate in stil baroc, fara nazi si aplicatii. În 1840-1850, vrednicul staret de atunci al Schitului Dalhauti, arhimandritul Venedict, a ridicat a treia biserica, avand hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena”, in prezent aflata in stare de ruina din cauza cutremurelor, propusa pentru restaurare. |
