| Denumirea |
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" |
| Parohia |
Parohia "Cuvioasa Paraschiva" Poienile Izei |
| Datare |
1604
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Maramureş |
| Localitate |
POIENILE IZEI |
| Comuna |
POIENILE IZEI |
| Adresa |
215 |
| Protopopiat |
Protopopiatul Ortodox român Vişeu |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Maramureşului şi a Sătmarului |
| Mitropolie |
Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului |
| Cod oficial LMI 2004 |
MM-II-m-A-04605 |
| Descriere |
Biserica de lemn ,,Sfânta Paraschiva" din Poienile Izei, construita în 1604 este printre cele mai vechi biserici de lemn din Maramureş. Valoarea istorica nu rezida doar în vechimea sa, ci si în faptul ca ea reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile din Maramureş, plecând de la construcţiile din vremuri străvechi care mai exista încă. De dimensiuni relativ modeste, spaţiul sau interior se lărgeşte datorită supraînălţării relevată în secolul XVIII si în consecinţa creşte şi suprafaţa picturala. Biserica este impresionanta prin formele sale clare, net definite, elementele structurale aparent tratate, astfel încât sa devina decorative, silueta relansata înconjurata de vegetaţia cu care ea se armonizează. Existenţa bisericii pe parcursul a patru secole a constituit o evoluţie la care au contribuit generaţii succesive de meşteri constructori, fini cunoscători ai lemnului, ai tehnicilor de construcţii moştenite din tată în fiu, artişti anonimi care au contribuit la definirea unui mic dar impunător edificiu de cult, mărturie a genialităţii creatorilor săi. Din aceste etape de construcţie, biserica Poienile Izei, este o proba de evoluţie a tipului de edificiu de cult specific, Maramureşului; ea este un exemplu de excepţie care ilustrează în acelaşi timp viata religioasa a unei mici comunităţi, beneficiare a unei relative independente, gratie amplasării sale. Aceasta a determinat posibilitatea de a păstra tradiţiile într-o forma pura. Biserica a fost pictată în întregime în 1794 conform menţiunii din inscripţia de la piciorul bolţii din naos, desfăşurată pe peretele din părţile de sud, est şi nord: "s-a început pictarea acestei sfinte biserici în timpul vieţii înălţimii sale împăratul Franz şi a excelenţei sale episcopul Andrei Bacevski”. Tema dominantă a naosului este judecata de apoi care ocupă peretele de vest şi de nord. Monument înscris pe Lista UNESCO (lista patrimoniului mondial). |
