Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Trei Ierarhi" |
Parohia |
Parohia Troaş |
Datare |
3/4 sec. XVIII – 1782
|
Tip |
Biserică de lemn |
Cultul |
ortodox |
Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
Judeţ |
Arad |
Localitate |
TROAŞ |
Comuna |
SĂVÂRŞIN |
Protopopiat |
Protopopiatul Lipova |
Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Aradului |
Mitropolie |
Mitropolia Banatului |
Cod oficial LMI 2004 |
AR-II-m-A-00655 |
Descriere |
Strămutată în 1875 pe actualul loc – Dâmbul Crucii, sat Troaş, com. Săvârşin, jud. Arad. Compusă din trei încăperi, aşezate în prelungire, pe axa E-V: pronaos, naos şi altar (acesta având formă poligonală – 5 laturi). Construcţia este de mici dimensiuni: L=1054; l=497, cu formă alungită şi învelită cu şiţă. Accesul se face prin două uşi, pe latura nordică, una direct în pronaos şi alta direct în naos.1812 - pictată de Nicolae Zugrav cu cheltuiala satului, pe 30 florini, fiind menţionate câteva nume: Grozav, Rafila, Petru, Tudor. Inscripţia se află în stânga proscomidierului. Lucrată în tempera, pe un strat de preparaţie dat direct pe lemn. Interspaţiile dintre grinzi sunt acoperite cu şipci de brad peste care s a pus pânză groasă. Scenele religioase sunt dispuse conform tradiţiei şi corosului ortodox. Uşile diaconeşti poartă chipul Arhanghelilor Mihail şi Gavriil iar cele împărăteşti ale Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Catapeteasma, construită din lemn de stejar – este şi perete de rezistenţă – mai păstrează doar chipurile Mântuitorului cu Evanghelia deschisă şi al Maicii Domnului cu Iisus Prunc, în braţe. Se mai disting chipurile proorocilor din Vechiul Testament. Peretele de miazănoapte al naosului prezintă chipurile Sf. M. Foca, Stratilat, Lup, Tiron, Punerea în Mormânt, Iosif, Nicodim, Mironosiţele, Învierea lui ICHC. Latura sudică este degradată total. Se distinge doar chipul Sf. Gheorghe. Bolta naosului prezintă chinurile lui Iisus şi chipurile lui Luca, Abel, Cain şi Ioan. Latura sudică este degradată în totalitate. Latura vestică îl are în centru pe Iisus la Judecata din Urmă, înconjurat de Sf. Hristofor, Tob, un heruvim, Sf. M. Loitie, Sf. Gherasim. Latura estică este ştearsă; se disting doar reprezentările Sf. M. Siria şi o inscripţie săpată în lemn pe uşorii uşii: „ Ix. HC. NI. Ka. Sf. Dumnezeule… amin…” Biserica a slujit ca locaş de cult până în 1941, an în care comunitatea şi a făcut altă biserică şi a abandonat o. Atunci i s a luat şi clopotul care avea inscripţionat anul 1783 (o diferenţă de un an faţă de cea din pristol – 1782- confirmând încă o dată anul construcţiei). Singurele obiecte de inventar (şi de cult) păstrate sunt: masa sfântă – o lespede de piatră de formă pătrată (aproximativ 1 m), susţinută de un picior de piatră, îngropat în pământ, în altar – şi chivotul de lemn, datat 1875, aflat pe masa din altar. |