Denumirea |
Biserica sârbească "Sfinţii Petru şi Pavel" |
Denumire alternativă |
Biserica Sârbă |
Parohia |
Parohia sârbă "Sf. Petru şi Pavel" Arad |
Datare |
1698-1702, rest. cu modif. 1790, modif. 1822, repictată 1902
|
Tip |
Biserică |
Cultul |
ortodox |
Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
Judeţ |
Arad |
Localitate |
ARAD |
Adresa |
Piata Sârbească 1 |
Episcopie/Arhiepiscopie |
Vaticanul Ortodox Sârb Timişoara |
Cod oficial LMI 2004 |
AR-II-m-B-00562 |
Descriere |
Biserica, considerată cea mai veche clădire din Arad, a fost întemeiată de căpitanul Jovan Popović Tekelija (Iovan Popovici Techelia), între anii 1698 şi 1702, pentru familiile grănicerilor sârbi (conform documentelor 300 pedestraşi şi 200 călăreţi) stabiliţi aici împreună cu familiile lor. Până la terminarea construcţiei bisericii, comunitatea a folosit capela din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae, aflat la o distanţă de doar câteva străzi de aceasta (pe actuala stradă Ceaikovski). Clădirea capelei a dispărut într-un incendiu în 1707 sau 1708. La construirea bisericii noi, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, s-au utilizat şi pietrele construcţiilor medievale demolate. Forma actuală a bisericii datează din perioada anilor 1790-1822, când strănepotul fondatorului, Sava Tekelija (după cum prezintă şi autobiografia sa ) a supraînălţat turnul cu meşteri din Rusia, donând 200 taleri dubli de aur, numai pentru poleirea cu aur a globului şi a crucii din vârful turnului. Iconostasul precedent al bisericii a fost pictat în 1772, de renumitul pictor arădean Stefan Tenecki (Ştefan Teneţchi), fiind însă îndepărtat în anii şaizeci ai secolului al XIX-lea şi a vândut bisericii din Fiscuţi, unde s-a păstrat până în zilele noastre. Noul iconostas al bisericii sârbeşti a fost sculptat de Mihailo Ianici şi pictat de Nicola Alexici. Tot el a pictat şi frescele pe suprafaţa bolţilor. Biserica sârbă ortodoxă, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, a fost ridicată în partea estică a oraşului, denumită Civitas Rasciana, după populaţia de naţionalitate sârbă, care locuia aici. Clădirea cu un naos de plan dreptunghiular, se încheie spre est cu absida semicirculară a altarului. Deasupra faţadei vestice, se ridică un turn zvelt, sub care se află intrarea principală în biserică, iar intrările laturilor sud şi nord sunt precedate de mici porticuri. |