| Denumirea |
Biserica "Cuvioasa Paraschiva","Sf. Voievozi" |
| Denumire alternativă |
Biserica "Sf. Dimitrie şi Sf. Nicolae" |
| Parohia |
Parohia Sf. Voievozi Ceauşeşti-Ştefăneşti |
| Datare |
sec. XVIII, ref. 1873
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Argeş |
| Localitate |
CEAUŞEŞTI |
| Comuna |
OARJA |
| Protopopiat |
Protopopiatul Piteşti |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Argeşului şi Muscelului |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Descriere |
Biserica de lemn din Ceauşeşti-Ştefăneşti se află în cătunul Belegani, fost Ştefăneşti. Poartă hramurile mai vechi „Sfinţii Voievozi” şi „Cuvioasa Paraschiva”, şi încă două mai noi, „Sfântul Dumitru” şi „Sfântul Nicolae”. Poate fi relativ datată în anul 1873. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroşului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania parţial ştearsă din pridvor este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Momentul renovării acestui lăcaş în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare, scrisă în chirilice: „Cu ajutorul lui D[umne]z[eu] s[a]u făcut această sf[ântă] biserică din nou cu hramul S[finţii] Voivozi şi C[uvioasa] Paraschiva, şi s-a alăturat şi S[fântul] Dimitrie şi S[fântul] Nicolae, cu cheltuiala şi ajutorul titorilor: preo[t] Dobre, pr[eoteasa] Anca, Badea şi cu toţi fraţi[i], cei ce[-au] ajutat cu mult şi cu puţin în zilel[e] prea înălţatului nostru Domn Carol I, preasfinţii sale episcop[ul] nostru Iosif. Şi s[a]u reparat ... [cu osâr]diea pretului paroh Corn.. ..ncescu şi ... şi cu ajutorul întregii com[une] Oarjea ... La anul 1873 octombrie 11, zugrav Petre şi Apostol.”. Cu această ocazie, construcţia a fost acoperită cu „ostreţe”, adică cercuită, şi apoi tencuită, atât pe interior câtşi pe exterior, cu scopul de a imita bisericile de zid din zonă. A fost adăugat pridvorul de zid şi probabil turnul. Proscomidia de zid şi iconostasul precum şi întreaga zugrăveală interioară şi exterioară datează de atunci. Lăcaşul de cult are caracterul unei biserici de zid, pe care l-a primit după refacerea din 1873. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn caracteristică secolului XVIII, în linii mari încă uşor de recunoscut. Se pot face comparaţii cu bisericile de lemn din Cerşani Vale şi Topliţa, modificate şi îmbrăcate cu tencuială în aceeaşi perioadă. Construcţia are planul alungit, împărţit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos şi altar. Naosul şi altarul sunt boltite. Altarul este îngustat numai pe latura de sud, pe latura de nord fiind lăsat mai larg pentru a cuprinde proscomidia. |
